Antoaneta Cojocaru

Arlechino, moare?

Pe Antoaneta Cojocaru am vazut-o prima oara in spectacolul 'Sta sa ploo' -scrisa si regizata de Lia Bugnar si mi-a placut cum a jucat.Am avut apoi ,bucuria de a o cunoaste personal,si marturisesc sincer ca m-a frapat modestia ei.Am dorit sa merg si la  alte spectacole in care joaca, asa ca,am reusit sa o vad in spectacolele 'Insemnarile unui necunoscut ' in regia lui Alexandru Darie si in  'Oscar si Tanti Roz ' in regia lui Chris Simion avandu-i ca parteneri pe Oana Pellea,Marius Manole si Cristina Casian ,un spectacol care m-a tulburat foarte tare.Antoaneta  e o actrita foarte talentata,sensibila si totodata ,puternica care reuseste sa iti transmita prin jocul sau multe emotii si bucurii si care nu s-a multumit doar cu statutul sau de actor ci a dorit sa faca mai mult in aceasta profesie deoarece are multe de spus ,asa ca a regizat  doua spectacole  la Teatrul Bulandra in cadrul Laboratorului de Noapte.Spectacolele regizate de Antoaneta sint : 'Arlechino,moare? 'si' Pescarusul' ;doua spectacole minunate si lucrate cu multa ingeniozitate ,acestea fac parte dintr-un experiment teatral  si  vi le recomand  cu drag sa le vedeti ,deoarece nu le  veti uita asa usor si mai ales va vor determina sa mai veniti la teatru.

Oscar si Tanti Roz

Oscar si Tanti Roz

Am rugat-o pe Antoaneta sa imi spuna de ce face teatru,raspunsul il gasiti mai jos:

'Pentru mine teatrul este arta si sunt incompatibila cu orice tip de divertisment. Caut teatrul care tulbura.
     Iubesc emotia, adevarul si actorii care inca mai cauta, care se indoiesc. Cred ca teatrul de azi trebuie mai presus de        orice, sa evolueze, sa educe, sa deschida drumuri. Iar eu fac teatru pentru acest drum, pentru ca vreau sa inteleg. Actoria mea este o cale, nu o meserie. ' 

Arlechino, moare?

'Si ma bucura enorm spectacolele care sunt construite in spiritul acesta, fiindca produc minuni. Tocmai de aceea recomand " Faust" in regia lui Silviu Purcarete, de la Sibiu si va astept la spectacolele Laboratorului de Noapte de la Bulandra: "Arlechino moare?" si " Pescarusul", dar si la "Oscar si tanti Roz" sa va intalniti cu doamna Oana Pellea, pe care o iubesc. Mergeti la Festivalul Shakespeare, care are loc zilele acestea la Craiova si la Bucuresti. Veti primi repere valoroase si reale pentru teatrul important din lume,al zilelor noastre.'

Pescarusul

Pescarusul

Ionut Niculae...

        Pe Ionut l-am cunoscut la Festivalul Undercloud  (nu mai e deloc o surpriza acest lucru).L-am vazut prima oara in spectacolul lectura 'Aplauze pentru Lena' alaturi de Pusa Darie si Marius Manole.Chris Simion a avut nevoie de un om din public si l-a ales  intimplator pe el - si a fost foarte bun.Ca dovada  in spectacolul sau 'Hotii de frumusete' ,Chris Simion i-a oferit rolul  'Raymond'
        Ionut e un actor cu mult talent si care reuseste prin jocul sau sa transmita multe emotii.L-am vazut jucind in spectacolul 'Clasa noastra' la Teatrul Foarte Mic si ' Cabaretul cuvintelor ' la teatrul Mignon alaturi de colegii lui de generatie si mi-a placut tare mult.Nu mai cred in cuvintele ca nu mai avem actori care sa duca spiritul teatrului mai departe.

      

Clasa noastra la MTR

                     De ce ai ales sa faci teatru ?

               Nu am un motiv pentru care am ales să practic această meserie. Poate pentru că vreau sa fiu în centrul atenţiei. Înainte de a rosti primele vorbe pe o scenă, scrise de altcineva, am lucrat într-o tipografie.

      O bună perioadă de timp. Aproximativ doi ani. 

             Din cauza programului destul de aglomerat de la locul de muncă, nu prea aveam timp să mai dau şi pe la liceu. Diriginta mea, profesoară de engleză, mi-a propus să o ajut la un proiect European, în care trebuia să fac nişte documente în powerpoint, pentru a-mi da o notă de trecere. 

             Proiectul s-a desfăşurat în formă de scenetă, mie mi s-a părut interesant să apar în faţa unor oameni şi să prezint transportul din România ( pentru mine era distractiv ), aşa că am participat şi eu. După ce am prezentat proiectul, directoarea liceului mi-a propus să intru în trupa de teatru. Am făcut nişte spectacole, am luat nişte premii, mi-am dat demisia de la locul de muncă, şi de atunci viaţa mea a căpătat o întorsătură favorabilă, zic eu.

             Le mulţumesc tuturor celor ce au contribuit la ceea ce sunt acum. 

Cabaretul cuvintelor

                                    O invitaţie la teatru, în general

              Eu am învăţat la facultate că teatrul este oglinda societăţii. Nu ştiu dacă această afirmaţie mai este valabilă. Nici nu contează.

             Eu cred că oamenii au nevoie de poveşti. În care să se regăsească, sau nu. Cu care să fie de acord, sau nu. Nu vreau să dau impresia că aş fi un Messiah al teatrului. Doamne fereşte !

           Am doar 22 de ani. N-am nici măcar rate la bancă. Până la urmă, ne place sau nu, teatrul este o formă de cultură. Aşa cum mergem la discotecă să ne distrăm, cum mergem la un meci de fotbal sau stăm acasă şi ne uităm la televizor, la fel ar trebui sa mergem şi la un concert de muzică clasică, să citim o carte sau să mergem la teatru.

           Nu vreau să dau sfaturi, nu sunt în măsură, dar le sugerez oamenilor să renunţe la două beri pe care ar putea să le bea în centrul vechi, şi banii ăia să-i dea pe un bilet la teatru. Dacă o să le placă să mai vina, dacă nu să mai încerce şi a doua oară, poate c-au văzut un spectacol prost.  

1     

Clasa noastra la  Teatrul Foarte Mic

   O invitaţie la spectacolele mele 

Îi invit pe spectatori la spectacolele mele pentru că sunt cu tineri, şi avem nevoie de susţinere. Un spectator care merge la teatru măcar de trei ori pe lună, cred eu că e interest să descopere tineri, şi să le urmărească parcursul de-a lungul timpului. Şi am întâlnit astfel de oameni care au venit la un spectacol de-al meu şi pe care i-am regăsit şi la un altul, sper eu că din motivul amintit mai sus. Celor care merg mai rar, le sugerez să rişte şi intre într-o sală de teatru unde se joacă un spectacol fără un cap de afiş. S-ar putea să aibă o surpriză. Tuturor celor care vor să se aventureze îi invit să păşească cu încredere la Green Hours unde se joacă spectacolul “ Suntem ceea ce iubim “, un recital de poezie de Nichita Stănescu, regia: Laura Vladoiu,  la Teatrul Foarte Mic la spectacolul “ Clasa Noastra “ de Tadeusz Slobodzianek ,in regia Simonei Maicanescu sau la Teatrul Mignon la “ Cabaretul cuvintelor “ de Matei Visniec ,in regia lui Alexandru Nagy.

                

Hotii de frumusete

Cosmin Alexandru Purice

Cosmin Alexandru Purice si Mircea M.Ionescu

        Invitatul meu saptamana aceasta este regizorul Cosmin Alexandru Purice.
Un iubitor de teatru ,pasionat de munca sa.Cand am citit articolul trimis,ma miram ca nu a pomenit nimic de Andrei Serban pe care stiu ca il admira,insa a facut-o indirect la invitatia facuta sa mergeti la teatru aducind in discutie spectacolul 'Cine are nevoie de teatru' (regie Andrei Serban) jucat la Teatrul National in anul 1990.
Pe Cosmin l-am cunoscut la Festivalul Undercloud. Se poate observa foarte usor ca am cunoscut la acest festival  foarte multi oameni frumosi si talentati .In cadrul acestui festival aveam posibilitatea de a merge in orice sala de la Muzeul Taranului Roman in calitate de voluntar pentru a vedea ce se intimpla acolo,asa ca a fost tare interesant pentru mine sa particip la diverse repetitii inclusiv  la repetitia spectacolului 'Comedie neagra ' .Mi-a placut ce am vazut si am fost tare nerabdatoare sa vad spectacolul de teatru si cu public.Nu m-a surprins ,faptul ca a avut succes la public pentru ca spectacolul e bine jucat de actori.Aceasta piesa de teatru e o comedie tare spumoasa cu fel si fel de situatii inedite care de care mai interesante.Se joaca la Godot Cafe si va recomand sa mergeti sa o vedeti pentru ca veti rade tare mult si mai ales, va veti incarca cu multa energie pentru o noua zi de munca.

Comedie Neagra

Un alt spectacol regizat de Cosmin a fost piesa de teatru 'N-aveti un mort de vanzare' scrisa de Mircea M.Ionescu .Acesta a fost spectacol-lectura si a fost prezentat la Institutul Cultural Roman sub egida Clubul Dramaturgilor.A avut in distributie pe actorii Maria Teslaru,Pavel Barsan,Ion Haiduc,Alexandra Agavriloaei,Alexandru Georgescu si dramaturgul Mircea M.Ionescu.Un spectacol foarte bun,pe care sper sa il regasesc in repertoriul unui teatru.

' N-aveti un mort de vanzare '

'N-aveti un mort de vanzare'

       
 L-am rugat pe Cosmin sa imi spuna de ce ii place teatrul ,raspunsul il gasiti mai jos impreuna cu invitatia de  a veni  la teatru...

       De ce îmi place să fac teatru ?

              'Teatrul este important în viaţa mea pentru că întodeauna mi-a plăcut să mă joc. Nimic nu este mai frumos decât să te joci permanent, să existe bucurie. Mă interesează teatrul sub  toate formele lui doar dacă îmi transmite emoţie.

Este foarte important pentru mine să pun în valoare actorii cu care lucrez. Atunci când lucrezi cu actori buni, dar îţi joacă prost in spectacol ai o mare problemă. Până acum nu mi s-a întâmplat să mi se spună că actorii joacă prost. E adevărat că am avut norocul de a lucra încă din facultate cu actori foarte buni. În teatru e foarte important cum te formezi, ce sistem de valori ai.

Eu când am intrat în facultate văzusem deja de zeci de ori spectacolele unor regizori care pentu mine au fost si rămân foarte importanţi.

               Profesorul meu de regie, regretatul Tudor Mărăscu era extrem de sever. Pentru că şi-a dorit să învăţăm ceva. Stătea cu noi la repetiţii până la 3 dimineaţa. A contat foarte mult pentru că ne-a fost atât de aproape. Şi acum, când repet un spectacol tot la profesorul meu meu mă gândesc.'

   O invitaţie la teatru

Există un spectacol al cărui titlu este “Cine are nevoie de teatru?” .Toţi avem nevoie de teatru. De teatru de calitate. Mergeţi la teatru, bucuraţi-vă, cea mai mare bucurie a oamenilor de teatru este să joace spectacolul la care au muncit cu sala plină.

Pe 3 Mai la ora 22:00 vă invit la Godot Café Teatru la “Comedie neagră”dupa Peter Shaffer, spectacol care a împlinit deja 1 an de la premieră. O să fie o seară specială pentru că rolul Clea va fi interpretat de Andreea Mateiu, Andreea Samson pregătindu-se de cel mai frumos rol din viaţa ei, acela de mamă.

Comedie neagra

Stefana Badiu

Invitata mea de azi e actrita Stefana Badiu...

             Pe Stefana am intilnit-o la un spectacol de teatru: ' Primul Pas ', in regia lui Octavian Fanaru.
Tot discutind depre teatru, intr-o zi mi-a facut invitatia de a o vedea intr-o piesa de teatru la Universitatea Hyperion. Recunosc: am fost surprinsa deoarece nu mi-o imaginam jucand. A fost suficient un singur spectacol pentru a-mi dori sa o vad si in altele. A urmat apoi piesa '"Niste fete ,dupa aceea  "Experimentul".  Stefana e un om cu multa energie, este foarte talentata si  reuseste mereu  sa iti transmita o stare de bine. In preajma ei nu poti fi trist pentru ca ea e mereu cu zambetul pe buze.

            Stefana e un om care reuseste sa te surprinda, mereu in mod placut. Spun asta pentru ca, pe langa prestatiile ei din spectacolele de teatru, am avut sansa sa o vad si in cadrul unei intalniri "Public Speaking", care a avut loc la libraria Bastilia, vorbind despre o dorinta mai veche de-a ei: aceea de a fi trainer. Astazi, Stefanei i s-a indeplinit visul de a forma oameni,  ea predand  la scoala ei de actorie  "Dream  @ Act", fondata impreuna cu Irina Bescuca si Madalina Berdila.

Si nu pot incheia fara a spune ca Stefana este si o buna scriitoare. Va puteti convinge de acest lucru urmarindu-i postarile pe blogul sau personal: Culeg vise. Veti deveni cititori fideli! In scris, Stefana reuseste sa transmita la fel de multa emotie ca si in celelalte activitati ale sale. Va invit sa o cunoasteti mai bine prin intermediul acestui  articol realizat pentru blogul meu, "Din dragoste de teatru":


  

De ce am ales teatru?

           Initial, am crezut ca fac teatru pentru ceilalti, pentru ca sa ii bucur, pentru ca sa vad oameni fericiti, pentru ca sa ii fac sa reflecteze asupra diferitelor aspecte, multiple si complexe ale vietii.

Am crezut apoi ca fac teatru ca sa obtin validarea celor din jur, admiratia si aprecierea lor, ca sa fiu in centrul atentiei si ca sa fiu remarcata, recunoscuta, sa ma simt valoroasa.

 Apoi, mi-am dat seama ca fac teatru, in special penru mine si nu neaparat pentru momentul acela final de   5-10-30-60 de minute de cat esti pe scena, ci mai ales pentru acel parcurs, sinuos, greu, provocator, frumos, uneori distractiv, alteori dureros, cand uneori simti ca esti cel mai smecher, genial, ca iti iese supertare si alteori simti ca esti dobitocul dobitocilor, ca nu te crezi nici tu pe tine, d-apai altcineva, cand simti ca nu mai poti duce, ca nimic nu iti iese cum trebuie, cum ai vrea, ca ajungi la un punct aproape sa renunti si incepi sa te intrebi ce cauti tu acolo.

E fascinant acest drum, acest proces. 

Teatru e ceva ce te consuma intr-un mod in care iti mai tot doresti sa fii consumat.

Am renuntat la un job de 8 ore pentru ca imi iroseam mult timp de viata acolo pentru ca sa imbratisez o meserie, care se face 24 din 24.

        Cand ai un personaj de construit, nu il construiesti numai in timpul repetitiilor, fix de la 14.00 la 18.00 cat tine repetitia. Nu, nicidecum, cand ai de asimilat un personaj, trebuie sa il topesti in tine, trebuie sa te contopesti cu el, trebuie sa il intelegi, trebuie sa gandesti ca el, sa te gandesti la el mai mereu.

Mergi, de pilda, in metrou si cineva iti atrage atentia cu un anume tic: Zbang, iti trece prin cap: “Wow, ia uite ce gest, as putea sa il atasez personajului meu, i s-ar potrivi manusa.” Si incepi sa te uiti din ce in ce mai atent, sa studiezi, sa observi, sa cauti in tine, in ceilalti, in tot ce te inconjoara pe unde treci.

       Cand ai un personaj de construit, iti ia ceva timp, el nu se naste peste noapte si el nu exista pana nu ii dai tu viata, culoare, miros, nuante. E o plamadire intre ce esti, ce crezi ca este, ce poti sa fii si ce iti propui sa fii, ce adaugi in fiecare zi, cu gandul, cu fapta, cu cuvantul…

Teatru e o provocare imensa, tot timpul trebuie sa lucrezi cu tine, sa te dezvolti non-stop, sa lucrezi cu mintea, cu sufletul, cu amintirile tale, sa faci analogii cu emotiile tale, cu emotiile altora, cu viata reala.

Teatru e adevar, mai presus de orice. Cand esti pe scena, cel care te priveste trebuie sa te creada ca te doare, ca te costa ce spui, ca sunt ale tale cuvintele alea, ca tu atunci le-ai inventat in acea formula.

Te cred si te inteleg, iar totul se petrece aici si acum – asta e sintagma de baza in teatru.

         Ca sa faci teatru, trebuie sa iti placa foarte mult oamenii, cu bune si cu rele, pentru ca e nevoie sa ii studiezi zilnic, e nevoie sa observe, e nevoie sa iubesti si ce aparent nu e de iubit. 

    Pentru asta si pentru multe altele am ales teatru. Pentru ceea ce trezeste in mine, pentru toata provocarea de a lucra cu mine, de a studia oameni, de a reda si a transmite sentimente, stari, povesti, emotii.

     De ce sa vina lumea la teatru?

           In primul rand, pentru ca energia si emotiile de-acolo sunt reale, sunt vii … Pleci mai bogat, mai bun, mai intelept. Pentru ca e cea mai simpla forma de a asimila informatii intr-un mod atat de placut, doar privind si delectandu-te cu povestile altora, simtindu-le pulsul si emotiile.

           Pentru ca am fost obisnuiti de mici cu povesti si prin povesti, retinem lectii de viata mai usor decat prin orice alta metoda. Pentru ca povestile si teatru transmit mesaje importante pentru noi, oamenii, mesaje, care ne ajuta sa ne traim viata mai frumos, sa recunoastem mai usor binele si raul, sa recunoastem diferite situatii de viata reala, pe care uneori nu le-am putea identifica asa de usor. Ne putem detasa si privi din exterior lucruri si aspecte,  situatii si contexte, in care ne regasim si putem vedea mai clar cine suntem si de ce facem ce facem, daca e bine sau nu, cum actionam.

           Privind la altii ne vin idei despre cum sa ne imbunatatim propria existenta.

 Teatru se face cu daruire si cu emotii, pe care spectatorii le simt.

 Mesajul invaluit in emotii e mult mai pregnant, ajunge acolo unde trebuie, la suflet si e mai usor de inteles si de asimilat.

           De ce sa mai vina oamenii la teatru? Pentru  ca teatru e cea mai simpla forma de a parcurge o carte buna, de a-ti imbunatati cultura generala, de a-ti spala creierul de toxicitatea televizorului si internetului si de a te linisti, de a te regasi, de a petrece alaturi de cineva drag 1-2-3 ore altfel. 

Cu ce ma ocup eu acuma?

      Am terminat de ridicat o piesa, impreuna cu Gabriel Cilinca, Florentina Cilinca si Cristian Stanoiu. O jucam in diferite cluburi si teatre independente.

Am in derulare alte 2 proiecte de teatru. Unul dintre ele e cu grupa de intermediari cu care termin cursurile in aprilie si 12 aprile vom avea spectacol “Galcevile din Chiogiia”la Teatru Godot, incepand cu ora 21.30.

       Am fondat acum de 1 an de zile impreuna cu Irina Bescuca si Madalina Berdila scoala de actorie: Dream & Act – www.dreamact.ro.

Cu aceasta scoala ne propunem sa ajutam oamenii sa se regaseasca, sa se cunoasca mai bine, sa se dezvolte armonios, astfel incat sa fie mai deschisi, mai dezinvolti, mai increzatori in propriile forte, mai autentici si mai carismatici.

        Noi spunem ca e mai mult o scoala de viata, decat o scoala de actorie. Se intampla sa vina cursanti sa imi spuna: ”Am venit sa ma inveti sa mint.”

La inceput, mi s-a parut ciudat, am ramas perplexa. Asta e perceptia oamenilor: ca actorii sunt niste mari mincinosi.Le explic ca am sa ii dezamagesc pentru ca nu am sa ii invat sa minta, ci dimpotriva sa spuna adevarul.

        Parerea mea, ca cei mai buni actori nu mint, de fapt, ci spun adevarul, adevarul lor, folosindu-se de cuvintele din textul dat.

Isi pun de fapt sufletul, emotiile, sentimentele si starile, amintirile proprii in acele personaje, se pun in acele situatii si indeplinesc sistematic niste obiective, o serie de pasi in scopul urmaririi dorintelor si obiectivelor personjelor interpretate, pe care si le propun.

        Asadar, impreuna cu Ninel Petrache, tinem workshopuri si cursuri de actorie pentru adulti si pentru copii.

        In afara de cele de mai sus, mai am un proiect drag: blogul meu personal: www.culegvise.ro , unde scriu despre sentimente si stari, pe care le simt si si le observ predominand la mine si la oameni din jurul meu, despre evenimente culturale si de dezvoltare personala, scriu recenzii de carti, de piese de teatru, scriu despre oameni curajosi, care isi urmeaza visele oricat de greu le-ar parea, oameni optimisti, care cred cu toata fiinta in visul lor, oameni care ma inspira si de la care am ce invata.

        Imi doresc sa avem din ce in ce mai multi oameni care sa vina la teatru, care sa fie mai curajosi si mai increzatori in ei, mai implicati in ceea ce fac, mai atenti la ei si la cei din jurul lor, sa ofere un sprijin, o mana intinsa sau macar un zambet.