Din Dragoste de teatru....: Festivalul International de Teatru Sibiu 2014 (1 )

Am avut bucuria de a fi voluntar in cadrul Festivalului International de teatru Sibiu 2014,unde am vazut o multime de spectacole si am cunoscut oameni interesanti.Am raspuns de citeva spectacole romanesti,si nu pot descrie bucuria mea in preajma acestor artisti.M-au primit cu drag si colaborarea a mers ca pe roate.Mi-a placut mult si intilnirile de seara ,in Clubul Festivalului unde se statea la discutii pina spre dimineata si unde aveai surpriza sa dansezi sau sa vorbesti cu un artist care in urma cu citeva ore era pe scena si interpreta un rol.
Nebunia aceasta frumoasa a inceput atunci cind am vazut o postare pe facebook pe peretele Cristinei Bazavan ca se fac inscrieri pentru a fi voluntar in cadrul FITS 2014.Primul impuls,am zis ca nu e adevarat ce vad,am recitit de citeva ori acea postare si cind am realizat ca intr-adev e adevarata si au nevoie de voluntari ,am trimis cv-ul si am asteptat sa vad ce mi se raspunde.Raspunsul a fost da, urmat de o deplasare la Sibiu pentru interviu ,o intilnire magica cu Lavinia Alexe si cu alte citeva zile asteptind daca am fost acceptata sau nu.Recunosc,ca la un moment dat imi luasem gindul de a fi acceptata ,cind am primit telefon pentru a ma intreba incepind cu ce data pot veni pentru a mi se spune ce am de facut si pentru a face voluntariat in cadrul Fits.Nu va pot descrie in cuvinte bucuria, nerabdarea pe care am avut-o de a incepe acest festival si de a ma implica.Am cnoscut multi oameni ,cu unii dintre ei tin legatura si acum ,am avut diverse intimplari pe care nu o sa le uit asa usor.
A fost o onoare pentru mine sa cunosc oamenii care se ocupa de organizarea festivalului,atat de amabili ,de deschisi -de multe ori nu imi venea sa cred ca e real.Ori de cite ori sunam pentru a a ma ajuta simtean de partea opusa dragoste,nu mi-a vorbit niciodata ceva urit,nu s-a rastit absolut nimeni la mine ba mai mult daca nu puteau ei sa ma ajute,imi dadeau imediat un nume si un numar de contact
.Recunosc,m-a uimit si faptul ca erau calmi,indiferent de situatie.Iar sedintele de la miezul noptii conduse de Lavinia Alexe si in care avea alaturi uneori pe Petruta Popescu,alteori pe Dan Bartha,sau Vicentiu Rahau,n-am sa le uit prea curind.

Lavinia Alexe.

Fiind un festival international am rugat o voluntara si o artista din Japonia sa imi raspunda la citeva intrebari...

Prima ,care a raspuns intrebarilor mele a fost Saomi Furuya,recunosc ca am fost uimita de rapiditatea ei -i-am scris intr-o seara si a doua zi mi-a raspuns din ...Japonia..Cu Saomi ma intilneam foarte des ,salutul nostru era foarte simplu si haios,si anume eu o salutam in japoneza si ea ma saluta in romana.Tare drag mi-a fost sa discut cu ea ,asa cum mare bucurie aveam cind ma intilneam cu alti colegi japonezi sau romani si schimbam impresii..Am colaborat cu totii foarte bine si intr-adevar am fost o echipa.
Am rugat-o pe Saomy Furuya sa imi raspunda la citeva intrebari :

1.Ce a insemnat pentru tine sa fii voluntar in cadrul Festivalului de teatru international Sibiu 2014 si al citelea an a fost acesta?

' In primul rand, Fits 2014 a fost a 4a mea experienta ca membru voluntar la ticketing . Am lucrat inca din 2011 pt Fits. Inca din primul an am avut o relatie foarte buna cu membrii echipei de ticketing.

De aceea am revenit. Sectiunea noastra este foarte ocupata si noi trebuie sa fim mereu in priza.Ceilalti membrii m-au invatat mereu despre ceea ce inseamna lucrul in echipa. Eu lucrez si in echipa japoneza de ticketing. Si acum mereu am ocazia sa compar lucrul in echipa din ambele si este foarte asemanator.

Si de ce revin, pentru ca eu consider ca as putea fi mereu mai buna decat anul precedent. Acum ma gandesc sa fac ticketing pentru 365 de zile la teatrele din Fukuoka si Sibiu.'

2.Cum ti s-au parut oamenii din Romania ,Sibiul?

' Sibiul consider ca este un oras foarte frumos. Imi plac foarte mult ferestrele "tip ochi". Mereu am senzatia ca ma urmaresc cand ajung acolo, de fapt ar trebui sa zic mai bine cand revin in Sibiu. Cand ma mut de la un teatru la altul, cand sunt fericita ca ma intalnesc cu prietenii mei, cand ma supar pentru cate un lucru, "ochii" stiu totul!

Cand lucrez in echipa de ticketing am mereu ocazia sa cunosc o multime de oameni.Iar ei isi aduc aminte de mine si ma recunosc in fiecare zi. De exemplu, anul acesta , in prima zi de Fits, un vizitator mi-a zis ca ma tine minte de anul trecut. Foarte multi oameni sunt asa de prietenosi. Ma saluta chiar si atunci cand ma plimb pe strazi.

Am lucrat pentru 51 de spectacole la Fits 2014 si aproape toti vizitatorii ma salutau la intrarea in teatru. Membrii din echipa de ticketing sunt profesorii mei de romana si eu profesoara lor de japoneza. Ne-am dat denumirea de "noul grup romano-englez-japonez". Atunci cand un coleg i-a spus "Konnichiwa" unui vizitator japonez, acesta i-a zambit, la fel si eu cand i-am spuns unei doamne mai in varsta "Buna ziua" dansa mi-a raspuns si m-a luat de mana. Este un oras atat de primitor! Si imi place ca am ocazia sa stau cu membrii echipei de ticketing pentru 10 zile. Inainte de munca mergeam la picnic, apoi munceam, iar dupa munca aveam o mica petrecere. Pentru mine ei sunt familia mea din Romania.'

Vei mai veni ca si voluntar in anii urmatori?

'Da, asa imi doresc. Depind foarte mult de starea me de sanatate. Saptamana viitoare voi suferi o operatie, iar pt experienta Fits e nevoie, cel putin pentru pozitia mea in ticketing de foarte multa munca. '

Fireste ca dupa raspunsul Saomei ,urmeaza mini interviul cu Yo Nakamura pe care,initial am cunoscut-o pe facebook si m-am bucurat tare mult cind am vazut ca va avea un spectacol in cadrul Fits 2014 unde urma sa vin si eu.
Am fost sa vad spectacolul 'Sonata',un spectacol de teatru imbinat cu un strop de dans si care a fost foarte bine primit de spectatori .Dupa spectacol ,am facut fotografii si am stat putin de vorba.Mi-a spus ca imi urmareste activitatea pe facebook si ii plac fotografiile mele.

Am rugat-o si pe Yo Nakamura sa imi raspunda la citeva intrebari :

- Ai jucat in cadrul Festivalului de teatru international Sibiu 2014,cum a fost aceasta experienta pentru tine?

Cum ti s-au parut spectatorii romani fata de cei japonezi,au inteles ei mesajul transmis de tine?

Yo Nakamura:

' A fost prima mea experienta de peste ocean si foarte emotionanta, la fel ca o prima dragoste.

Folosesc limba si cultura japoneza in rolul meu din "SONATA". Consider ca intelegerea rolului este destul de dificila pentru publicul roman, dar totusi m-au urmarit fascinati. Si fata de publicul japonez, au si ras. Iar la caderea cortinei a fost un ropot mare de aplauze, ceea ce m-a bucurat foarte mult!'

Doresti sa mai vii in Romania cu alte spectacole?

' Da, sincer da! Imi doresc foarte mult sa ma intorc, si cu un altfel de rol, poate mai interesant. "SONATA" este primul meu rol mai mare. Asa ca as vrea sa revin si sa prezint ultimul meu proiect publicului roman, cu proxima ocazie.

Imi doresc din toata inima! '

Citeva imagini din ceea ce s-a jucat ( intimplat) pe strada....

Despre Festivalul International de teatru de la Sibiu,as putea scrie multe pentru ca a fost o experienta fabuloasa pentru mine,insa am dorit sa aflu si parerea unei voluntare din Romania pe care am cunoscut-o la Sibiu si cu care mai tin legatura si acum.Este vorba de Julia Ivan...care prin citeva cuvinte ne spune despre experienta avuta la cest festival.

Iulia Ivan si Marie Agnes Sevestre

' Cele 10 zile de festival au fost cele mai frumoase dar şi cele mai încărcate zile de care am avut parte până în prezent. Am avut un program atât de plin încât zilele aproape că au zburat. Artiştii de care m-am ocupat, doi chitarişti de flamenco, însoţiţi de managerul lor, veniţi tocmai din Mexic, au sosit chiar din prima zi de festival, urmând să susţină o serie de trei concerte, programate până undeva spre mijlocul festivalului. Fiind o iubitoare a genului flamenco, am fost foarte încântată încă de la început de faptul că mi-au fost repartizaţi ei, dar nu bănuiam la acel moment că vom ajunge să dezvoltăm o frumoasă relaţie de prietenie.

Pe lângă repetiţii, pregătirea concertelor, interviuri şi alte lucruri legate de prezenţa lor în festival, am avut ocazia şi să mergem împreună la spectacolele altor artişti, să facem ieşiri în oraş, descoperind Sibiul, am fost cu ei şi la Clubul Festivalului, iar după terminarea concertelor, ştiind că sunt pasionaţi de dans, le-am organizat o petrecere în barul unui prieten, o seară cu muzică latino, unde am avut ocazia să învăţ şi câţiva paşi de salsa. Au fost zile minunate date atât de bucuria de a lucra cu nişte muzicieni extrem de talentaţi şi de a duce la bun sfârşit munca de care eram responsabilă, cât şi de plăcerea de a cunoaşte nişte oameni extraordinari care au facut ca prima mea experienţă în festival să fie una atît de frumoasă.

Ultima parte a muncii mele a fost dedicată conferinţelor din cadrul “Festival Readings”. Am avut ocazia de a petrece trei zile în compania unor experimentaţi manageri de festivaluri, ascultându-le speech-urile, dezbătând probleme comune şi strategii de finanţare şi organizare a acestor tipuri de evenimente culturale. Am avut foarte multe lucruri de învăţat şi a fost de asemenea o ocazie de a accesa informaţii pe care nu le poţi lua din altă parte. E foarte important să ţi cont de părerile şi experienţa unor oameni care déjà au reuşit într-un anumit domeniu. Iar eu am rămas atît de plăcut impresionată după aceste conferinţe, încât după terminarea festivalului am decis să îmi continui pregătirea în acest domeniu şi am dat admitere la Sibiu la programul de masterat Managementul instituţiilor şi evenimentelor culturale, din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte. Am fost admisă şi din toamnă mă voi muta la Sibiu, să mă specializez pe ceea ce am descoperit că mă pasionează atât de mult.

Cu alte cuvinte, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a însemnat foarte mult pentru mine, atât din punct de vedere uman şi social, cât şi din punct de vedere profesional. A fost o experienţă de neuitat, care a venit exact la momentul oportun. Sunt recunoscătoare pentru întregul bagaj de amintiri şi informaţii cu care am plecat de acolo, pentru faptul că m-am întors acasă o altă persoană, mai deschisă, mai determinată şi mai conştientă de ceea ce poate şi de ceea ce-şi doreşte să facă pe viitor.

Cu siguranţă mă voi implica din ce în ce mai mult în ediţile următoare ale festivalului şi sunt nerăbdătoare să interacţionez din nou cu voluntarii, cu artiştii, cu publicul şi cu întreaga echipă de organizatori. E un sentiment unic să ştii că ai luat parte la parcursul unui festival cu tradiţie, aşa cum este cel de la Sibiu.'.