Din Dragoste de teatru....: Festivalul Internațional de Teatru Sibiu

Anul acesta am ajuns din nou la Festivalul International de Teatru – Sibiu FITS 2018, unde m-am intilnit cu o mulțime de oameni dragi, am facut cunosținta cu alții, intr-un cuvant a fost MINUNAT.

Prima mea zi de festival a fost 11 iunie. Am ajuns in jur de ora 13 in Sibiu, m-am cazat si am fugit sa vad un spectacol: Laptele mamei, spectacol de dans al companiei israeliene de dans Kibbutz Contemporary Dance Company. A fost un spectacol deosebit, cu Artisti Dansatori foarte buni care reuseau sa te prinda in joaca lor -a se citi dans - pe scenă .Aici am avut prima intilnire cu Liliana Lircă.

Apoi am mers putin la plimbare prin Sibiu,pentru a revedea celelalte spații de joc.

Anul acesta au participat 3300 de artisti din 73 de tari care au prezentat 525 de evenimente, un record absolut al acestui festival. S-a dorit a fi mai deosebit fața de alți ani deoarece a fost a 25-a ediție.

Imi doream de mult să văd spectacolul Hedda Gabler, un spectacol de Botond Nagy cu o distribuție de excepșie: Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Ciprian Scurtea, Cendana Trifan, Adrian Matioc, Diana Văcaru-Lazăr, Arina Ioana Trif, Cristina Ragos. Este un spectacol superb care se referă la complexitatea și fragilitatea șrelațiilor interumane, blândețea și vulnerabilitatea oamenilor. Încă o dată mi s-a confirmat că avem și noi mari actori care pot sta cu fruntea sus alaturi de artisti din oricare colț al lumii. Un mare recital a oferit actrița Ofelia Popii: e formidabilă,o urmăream tot timpul,avea o expresie a feței foarte sugestivă.Colegii ei i-au ținut isonul, toți si-au interpretat rolurile cu maiestrie. După terminarea acestui spectacol, din partea Lidl s-au oferit flori pt toti din public cu mesajul : ' CELEBRĂM ARTIȘTII '

Dupa spectacol am continuat traditia din fiecare an: aceea de a ma duce in curtea teatrului. Aici ma intalnesc mereu cu foarte multi oameni din Bucuresti. M-am si amuzat la un moment dat - in Bucuresti nu ne vedem,insa aici ne intalnim (Gabriela Iacob,Cristi Iacob,Rares FlorinStoica –au venit cu spectacolul Teatrului Mic –Karamazovii),Elena Loreta Popa, precum si cu cei din Sibiu Petruta Popescu,Claudia Maior, Ioan Paraschiv, Iustinian Turcu,Daniel Neagu.

A doua zi dimineață am fost la conferință la libraria Habitus, unde George Banu i-a avut ca invitați pe Michel Ribes, managerul Théâtre du Rond-Point, locul în care sunt susținute scrieri dramatice contemporane și pe Matei Visniec.

Azi am facut primele fotografii pentru rubrica mea nouă pe facebook –Întalnirile FITS 2018201

Dupa o mică plimbare prin Piața Mare ,am mers să văd spectacolul PAN’ LA RAI – recital al artistului Adrian Naidin. In deschiderea acestui concert au interpretat Olivia-Corbin Philip si Catalin Neghina. Ajungând mai devreme la acest concert,am reușit să ii fac lui Adrian Naidin o fotografie cu Loreta Popa.

Iar dupa un concert de muzica cel mai bine se potriveste un spectacol de teatru, spectacol tot al teatrului Radu Stanca din Sibiu : Vedere de pe pod in regia lui Eugen Jebeleanu, scenografia Velica Panduru si distribuția : Mihai Coman, Andrei Gîlcescu, Raluca Iani, Simona Negrilă, Ioan Paraschiv, Vladimir Petre, Viorel Rață, Vlad Robaș, Ciprian Scurtea, Cristian Timbuș, Cendana Trifan. Un spectacol care se refera la anii ’50, când America era un refugiu pentru imigranții europeni care voiau o viață decentă, atât pentru ei, cât și pentru familiile lor.

Am rugat-o pe Cendana Trifan,actrița din spectacolul '' Vedere de pe pod '' să îmi spună câteva cuvinte despre festival.

Cendana Trifan :

'' Cred că FITS, este atât pentru artiștii care-l “trăiesc” cât și pentru publicul care-l “respiră” - o gură de aer proaspăt.

FITS înseamnă 10 zile pline de culoare, de parfum, de muzică.
FITS - perioada in care regret cel mai mult că nu pot cumpăra timp.''

Cendana Trifan & Claudia Maior

M-am bucurat să văd de fiecare dată un public numeros, indiferent de tipul spectacolului : dans sau teatru , și mai ales foarte mulți tineri. Când mă întâlneam cu câte un cunoscut prima intrebare era: ce spectacol ai văzut, după care urma: ăi ce urmează să mai vezi azi. M-am bucurat că și anul acesta am văzut mult teatru, am respirat teatru, am făcut cunostință cu oameni din teatru...din ce scriu pare prea ...mult, insă niciodată nu mă satur să văd spectacole. Și mă bucur să văd că vin tot mai mulți oameni spre această formă de artă.

Spre șfârsitul zilei am văzut - Revoltă prin muzică – din Spania , un spectacol muzical de circ contemporan care spune povestea unei răscoale dintr-o comunitate mică. Artistii cântau la orice nimereau in zona lor: butoaie , la ceaun, la un stâlp...reuăeau să te facă să nu mai miști, să fii atent la ce se întâmplă pe scenă. Unul dintre ei a venit la mine inainte de spectacol, insă nici nu a apucat să facă ceva, pentru că m-a luat prin surprindere și m-am speriat. S-a amuzat teribil de situație.

Am observat anul acesta că la majoritatea spectacolelor s-a interactionat foarte mult cu publicul, tot timpul artistii au incercat un dialog cu publicul sau să le sufle in...ceafă – așa cum a făcut unul din actorii spectacolului '' Revoltă prin muzică '' .

O nouă zi, o noua conferinta-13 iunie 2018 -dialog Octavian Saiu cu artiștii de la '' Casa din Roata '' cu Kirsty Jackson și Barney White din Marea Britanie , ,care au spus că au fost tare incântati de cum i-a primit publicul. La conferința de presă actrița Jeni Barnard a povestit că la un moment dat ea cade din roată și toată lumea se sperie in special copiii, moment care ii place foarte mult. Au mai spus că ei dau impresia că improvizează foarte mult dar, de fapt, fiecare moment e foarte bine gândit și tot ceea ce iși doresc e să provoace emoție.

Aici,la Teatrul Gong am vazut Forța Renașterii,un spectacol de opera din China,care m-a incântat foarte tare,mi-a placut subiectul precum si interpretarea artistilor.M-a uimit frumusețea interpretei principale,parca era din povești.La final de spectacol,actorii au facut un anunț către public- cei care doresc sa faca fotografii cu ei,sunt invitați pe scenă.Foarte draguți ,cât am stat lânga ei au reusit să imi transmită multă liniste.

O bucurie să revăd doi oameni dragi,pe care i-am cunoscut acum 5 ani când am venit pentru prima oară la festival.Și ma refer aici la Franciska Elvira Coman si Daniel Neagu,amândoi lucrând la acest teatru.

Și doresc să adaug și revederea cu Bogdan Saratean in cadrul lecturilor de la Humanitas,unde reusesc si eu sa il fotografiez in fiecare an :))

Și repede, repede a sosit ziua de 14 iunie, zi în care am fost la o nouă conferință, unde Octavian Saiu l-a avut ca invitat pe regizorul Stan Lay, un mare regizor japonez foarte apreciat și iubit in țara sa. A fost o bucurie să particip la coferințele tinute de Octavian Saiu cu diverse personalitați din lumea intreagă. Și la aceasta conferinta a fost prezent Constantin Chiriac, el onorând pe cei din sala, atat cu prezența sa, cat și cu recitarea unei poezii .

Mi-a plăcut faptul că la acest festival ,s-a imbinat tare bine dansul și muzica cu teatrul,am reușit să văd puține spectacole,insă toate pe care le-am văzut mi-au plăcut tare mult,mi-au dat o stare de bine,m-au făcut să râd și să plâng.Festivalul de anul acesta l-am simțit și trait mai puternic față de alți ani.Cu siguranță,nu o să îl uit așa ușor.

În cadrul acestui festival s-au lansat mai multe cărti,unele fiind de la Editura Nemira.

Prima lansare de carte la care am participat a fost in data de 13 iunie la Libraria Habitus - loc unde se desfasoară si conferințele de presă.Cartea s-a numit VASLAN NIJINSKI,JURNAL NECENZURAT –traducerea din rusa de Raluca Radulescu.A fost un dialog foarte interesant intre George Banu,Ana Nicolau si Raluca Radulescu .Actorul delaTeatrului National Radu Stanca -
.Actorul de la Teatrului National Radu Stanca -
Iustinian Turcu -sub îndrumarea lui Eugen Jebeleanu ,a citit puțin din aceasta carte.

A doua lansare de carte la care am participat la libraria Habitus-Sibiu,in cadrul FITS 2018,a fost o carte tot de la Editura Nemira , și anume '' Cele cinci continente ale teatrului – Fapte și legende din cultura materială a actorului '' de Eugenio Barba si Nicola Savarese. Deschiderea acestei lansări a fost facută de Constantin Chiriac-care a recitat o poezie de Mihai Eminescu.După care a urmat un dialog intre Gerge Banu,Eugenio Barba si Nicola Savarese care au vorbit in mod special despre această carte, și despre teatru la modul general.

După terminarea conferinței de presă m-am intalnit cu Andreea Gavriliu,Marius Turdeanu si Gabriela Pîrlițeanu,si firește am dorit să imortalizez momentul.

Iar când am iesit din librarie m-am intâlnit cu Petruța Popescu,oun om minunat,si in care avem mereu ce povesti,A fost o bucurie seara -la clubul festivalului ,să stau de vorba cu ea si cu Liliana Lircă.

La acest festival au participat 600 de voluntari,au fost pe străzi,in teatru,in case de cultură.Oriunde intorceai capul vedeai câte un voluntar.

Am rugat doi voluntari români ,să imi spună dacă participa prima oară la acest festival de teatru,cum a decurs colaborarea lor cu echipele din strainătate si ce i-a impresionat cel mai mult pe ei la acest festival.

1.Maria Prodan -17 ani

Această participare la festival este cea de-a doua , anul trecut fiind prima participare ca voluntar. Cu echipele de voluntari internaționali nu am lucrat foarte mult dar am petrecut clipe frumoase când am avut ocazia. În general ei sunt diferiți și au altfel de personalități, pe care mă bucur că am putut sa le descopăr deoarece ei au alta perspectiva asupra lumii și întotdeauna e bine sa vezi lumea cu mai mulți ochi. În acest an nu pot spune ca m-a impresionat amploarea fiindcă mă așteptam să fie cel mai mare de până acum, dar am fost plăcut surprinsă de veselia și cheful de viață al tuturor, indiferent că erau voluntari, artiști, organizatori sau chiar spectatori;

2. Radu Voicu – 17 ani

Particip pentru prima oară la acest festival întrucât până anul trecut nu am ştiut că m-aş putea implica în organizarea şi desfăşurarea a unor astfel de evenimente. Anul trecut nu am mai apucat perioada de înscriere aşa că am încercat să mă înscriu anul acesta.Eu personal, nu am colaborat cu echipele din străinătate, fiind voluntar la departamentul companii româneşti, dar per total i-am ajutat pe câţiva din străini cu indicaţii chiar dacă nu erau responsabilitatea mea.

Cel mai mult m-a impresionat faptul că deşi am primit o anumită responsabilitate, anumite sarcini am putut să ajut şi prin alte părţi. Deoarece am avut companii româneşti, două teatre din Bucureşti, Odeon şi Metropolis, nu a trebuit să stau foarte mult cu ei, astfel reuşind să fac alte lucruri, să creez legături cu alţi oameni pe care nu-i cunoscusem până la acel moment. Am ajuns la un moment dat să supraveghez chiar o expoziţie, cea de kimonouri de la centrul de informare turistică de la primărie. Aşadar per total m-am distrat foarte tare.

Într-adevăr expoziția de kimonouri ale maestrului Tomita Nobouki (el fiind unul dintre cei patru cei mai buni designeri de kimono-uri din lume ) e extraordinar de frumoasă.
Tomita Nobouki s-a aflat la Sibiu cu o expoziție în cadrul Fits, el fiind și creatorul costumelor spectacolului kabuki realizat in România de către Silviu Purcărete „Povestea Prințesei Deocheate”.
În expoziție se află nouă kimonouri japoneze asa cum se făceau acum peste 400 de ani în Japonia.
Aceste obiecte de vestimentație au fost vopsite cu capșuni,ciocolata și aur.

Vorbind de Japonia,m-am gandit să pun câteva intrebări unui voluntar japonez Naoki Inukai dar si unei voluntare din Bulgaria - Marinela Stefanova.Doi voluntari din țări diferite și culturi diferite,cărora le-am pus câteva întrebari despre cum au văzut,cum au simțit ei FITS .

Primul intervievat - Naoki Inukai

Al doilea intervievat – Marinela Stefanova

1.Cum ai aflat de Fits și ce te-a determinat să vii ca voluntar?

Naoki Inukai - Compania la care lucrez în Japonia, Coca-Cola Bottler’s Japan, mi-a oferit șansa de a deveni voluntar FITS. În cadrul companiei am urmat un curs de formare despre leadership la nivel global, iar voluntariatul FITS a fost selectat ca etapă finală a acestei pregătiri. Îmi place să descopăr și să învăț mereu lucruri noi, să-mi dezvolt abilitățile, cum ar fi interacționarea cu ceilalți, adaptarea la medii noi, leadership și comunicarea în limba engleză. Cred că oamenii sunt construiți pentru a se defini prin contribuția pe care o au asupra persoanelor cu care interacționează. De aceea, acest program de voluntariat este cu siguranță o mare oportunitate pentru mine să întâlnesc oameni noi, să învăț multe lucruri și să contribui și eu la dezvoltarea unora dintre cei cu care intru în contact.

Marinela Stefanova- Despre FITS am auzit pentru prima dată în cadrul unui atelier care a avut loc anul trecut la Plovdiv, în Bulgaria. Am trăit o experință minunată alături de Mayumi Taniguchi și Liliana Lirca, înțelegând care este scopul și importanța de a face voluntariat și am învățat că voluntariatul este recompensat prin fericirea pe care o simți când ajuți alți oameni și mi-am dorit să trăiesc asta. M-am bucurat să simt că ajutorul meu oferit voluntar, fără niciun scop ascuns de a primi vreo răsplată, aduce atâta bucurie și recunoștință.

Ți-a plăcut FITS? Ce anume ți-a plăcut? Ai reveni ca voluntar?

Naoki Inukai - Mi-a plăcut foarte tare să fiu parte din echipa acestui festival și să întâlnesc lideri FITS care pun atâta pasiune, cum ar fi domnul Chiriac. Am întâlnit și voluntari internaționali proactivi și talentați. Am întâlnit voluntari elevi români plini de bunătate și cu inimile deschise. Aceste întâlniri speciale mi-au schimbat modul de gândire și îmi vor schimba viața! Dacă voi avea posibilitatea, mi-ar plăcea teribil de tare să revin ca voluntar FITS.

Marinela Stefanova -Pentru mine FITS e ca un curs intensiv despre viață. Te îndrumă cum să înveți multe lucruri și modul optim prin care poți reține cât mai multe. Iar prin practicarea celor învățate, ai mari satisfacții. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că am cunoscut oameni din toată lumea, cum ar fi din Japonia, Coreea de Sud, China, Italia, Serbia, Polonia, Germania și desigur România. Aceste legături umane sunt unice – nimic nu poate să le înlocuiască și deși suntem fiecare implicați în diverse activități, persistă sentimentul de apartanență la o mare familie. Desigur că aș reveni cu multă plăcere – aceasta a fost cea mai incredibilă experință pe care am trăit-o vreodată!

3.Ce te-a impresionat cel mai tare la acest festival de teatru?

Naoki Inukai - Am fost foarte impresionat să am ocazia să fiu voluntar ghid pentru compania Acrojou din Anglia care au prezentat spectacolul "Wheel House". Am simțit că împreună cu voluntarii români am format o echipă puternică. Ne-am concentrat asupra modului în care putem sprjini compania, oferindu-le cele mai bune condiții pentru realizarea spectacolului. Ca urmare, spectacolul a fost un succes, iar compania a recunoscut meritele voluntarilor implicați. Voluntarii întâlniți la Sibiu sunt atât de amabili, muncitori și deschiși și pentru aceste calități îi respect foarte mult.

Marinela Stefanova - FITS mă impresionează cel mai mult datorită conexiunilor create prin invitarea atâtor spectacole din lumea întreagă. Publicul este de-a dreptul încântat să descopere o sumedenie de culturi diferite, laolaltă, pe durata a câtorva zile. Voluntarii români sunt minunați, unii sunt de mare ajutor și sunt dornici să se împrietenească cu voluntarii internaționali. Alții, poate pentru că sunt mai tineri, par să se jeneze să vorbească în engleză dar google translate este mereu la îndemână, așa că totul este rezolvat.Localnicii au fost tare prietenoși, deși unii nu vorbesc engleza, asta nu ne-a împiedicat sa putem comunica.

4.Cum ti s-au parut oamenii din Sibiu?Dar Sibiul?

Naoki Inukai :Iubesc orașul Sibiu. Sibienii sunt oameni buni, șoferii sunt amabili,
arhitectura este foarte frumoasă și atmosfera orașului este minunată.
Am fost foarte impresionat de inimile calde ale sibienilor și asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de orașul Sibiu.

Marinela Stepanova :Sibiu este un oraș grozav. Este ca o gură de rai pe care toți oamenii din lume ar trebui să o sărute măcar o data.

FITS pentru mine a continuat cu un spectacol al Teatrului Radu Stanca din Sibiu -"R.U.R ''in regia lui Vlad Cristache,coregrafia Stefan Lupu.

Seara am văzut spectacolul –Copacul in regia lui Eugenio Barba,un spectacol copleșitor,unde a imbinat muzica africană cu teatru,si unde fiecare moment de teatru te lua prin surprindere.L-am rugat cu o zi inainte să ii fac o fotografie,iar dupa aceasta intâmplare de câte ori mă intâlnea mă saluta. M-am simțit așa de bine,sa văd că sunt recunoscută de un om așa de deosebit.

Am mers la Fabrica de Cultură să vad spectacolul '' Povestea printesei deocheate '' in regia lui Silviu Purcărete și scenografia Dragos Buhagiar,unde actorii au interpretat rolfemei iar actrițele roluri de barbați.Pur si simplu nu am cuvinte să exprim cât de mult mi-a plăcut,de aceea am rugat-o pe actrita Ofelia Popii și actorul Iustinian Turcu să imi răspundă la câteva intrebări.

Ofelia Popii

1. Ați avut mai multe spectacole in cadrul festivalului,cum vi s-a părut că au fost percepute e către publicul străin,mai ales că majoritatea erau din domeniul teatral?

Din ce feed-back-uri am primit,spectacolele au fost savurate,atât de spectatorii romani ,cât si de cei straini. Am prezentat din nou " Faust" , nelipsit in ultimii ani,apoi " Hedda Gabler",tot un text clasic,binecunoscut si " Povestea prințesei deocheate" ( in regia maestrului Purcărete). Am fost fericită să primesc felicitări entuziaste la toate spectacolele pe care le-am jucat si sper ca ele să umple salile cu spectatori si mai departe,asa cum s-a intamplat in festival. Aprecierile venind si din partea multor practicieni,colegi de breaslă,au , parcă, o mai mare greutate. Pentru că sunt mai atenți la nuanțe,mai fini cunoscatori si , de aceea, mai exigenți,in sensul bun.

2.Cât de mult vă ajută costumul in crearea unui personaj?

Ofelia Popii -Costumul ajuta foarte mult in procesul de cautare/construire , fie ca stii din prima zi cum va arata ( uneori ni se arata desene), fie ca il gasim impreuna cu scenograful in timpul repetitiilor, in functie de zona in care merge creatia noastra.Personal,prefer costumele mai subtile,care vin in completarea rolului si nu dubleaza jocul actoricesc,dar urmaresc linia propusa de actor.
3. In spectacolul Povestea prințesei deocheate -regia Silviu Purcarete ,interpretati roluri total diferite ,un lucru provocator,intrebarea mea: Cum a fost trecerea de la un personaj la altul,dat fiind faptul că această schimbare se petrecea foarte rapid si de fiecare dată erați acel personaj cu trairile si mai ales cu emotiile lui,emotii pe care ni le transmiteați și nouă spectatorilor lui

Ofelia Popii- În " Povestea printesei deocheate " interpretez doi frați : unul este preot, al doilea este tâlhar. E o provocare foarte mare, solicitarea e atât fizică , cât si psihică si necesita o concentrare maxima. Am creat zone diferite ca si comportament , tip de expresie, limbaj,voce,până la diferențe de energie. Preotul este mai in vârstă, incă de la inceputul spectacolului,care prezintă o poveste ce se desfasoară pe o perioadă lungă de timp, este intr-o zonă poetică,mistuit până dincolo de moarte de o iubire patimasă, pe când pe fratele său l-am creat intr-o zona telurică, stăpânit de vise pragmatice de a-si recăpăta titlul de samurai si " stăpânul fluviilor de vin si al oceanelor de sake" . O provocare frumoasă ,adorabilă, care mă solicită artistic si pentru care ii sunt din nou recunoscătoare d-lui Purcărete !

Iustinian Turcu

1. Ce inseamnă pentru tine FITS?

Iustinian Turcu - Pentru mine FITS este cel mai mare eveniment cultural din România la care particip deja de 4 ediții. Am legat foarte multe prietenii datorită acestui festival, prietenii cu oameni atât din România dar și din alte țări și continente. Mi-aş dori să văd mai multe spectacole dar nu apuc din " cauza" spectacolelor pe care le joc la rândul meu.

2.Te-am văzut in spectacolul d-lui Silviu Purcărete,cum e să lucrezi cu dânsul,și cât de mult te-au provocat rolurile din acest spectacol?Cum e să joci când stii că în sala de spectacol majoritatea celor din public sunt din lumea teatrului,si pot fi foarte exigenți fața de ceea ce văd?

Iustinian Turcu - Să lucrezi cu domnul Silviu Purcărete cred că este o șansă pe care mulți actori ar dori să o experimenteze. Eu mi-am dorit-o de mult , dar nu mă așteptam să se întâmple atât de repede. Mi-e frică să folosesc cuvinte mari și de aceea nu o voi face. Cred că știm cu toții cine este Silviu Purcărete, și dacă nu știm, mergem și îi vedem spectacolele. Ce pot să spun este că prin modul dumnealui de a lucra, te obligă pe tine ca actor să gândești mult, să cauți 500 de rezolvări pentru o situație scenică, să fii în priză și prezent, pentru că dumnealui îți va zice : " eu nu știu cum se face, nu sunt actor", așa că nu îți rămâne altceva decât să faci ce face un actor. Eu îl admir din tot sufletul meu mic. De obicei nu mă gândesc cine e în sală. Nu îmi voi propune niciodată să joc " mai bine" pentru că este x sau y în sală. Eu sper să fiu mereu " mai bine" și sper să nu ajung niciodată să fiu stimulat datorită faptului că e cineva exigent sau important în sală. Să fie sănătos, eu tot cu aceeași plăcere și implicare îmi voi face treaba. Persoana de la care cu greu îmi iau gândul în timpul spectacolului, știind că e în sală, este mama. Atunci am cele mai mari emoții de zici că e prima dată când pășesc pe o scenă.

O nouă zi,un nou spectacol.Nu stiam incă ce spectacol sa văd sâmbătă 16 iunie,insă Gabriela Pirliteanu și Iustinian Turcu,mi-au adresat invitația de a veni la spectacolul lor '' Perfect compus '' in regia Alexandrei Badea.Așa că m-am dus să văd acest spectacol.Un spectacol foarte tulburător ,dacă ajungeți in Sibiu vă recomand cu drag să il vedeți.

’Perfect compus este un text despre urmele pe care le lasă istoria în noi, despre ura și lașitatea anilor ‘40, despre teroarea anilor ‘50, despre frica anilor de după, despre colaboratori și, mai ales, despre cei care au rezistat. Despre cum o familie traversează aceste perioade, despre cum contextul politic distruge iubirea, despre cum într-o familie se sacrifică întotdeauna fetele pentru a proteja viitorul băieților, despre cum generații de-a rândul își transmit aceleași scheme de gândire, și mai ales, despre cum generația de azi are curajul și forța de a se uita în urmă și a face curat ‘’

FOTO -SEBASTIAN MARCOVICI

După spectacol,am fost in Parcul Cetații pentru a participa la evenimentul de acordare a stelelor unor personalitațti din lumea întreagă.

Ceremonia a fost deschisă de catre Constantin Chiriac(vorbind in limba româna) și Irina Margareta Nistor(vorvind in limba engleza).Maestrul de ceremonii a fost George Banu.

-S-au acordat stele pe Aleea Celebritaților unor 6 personalități din lumea intreagă - Peter Sellars (S.U.A.),Mikhail Baryshnikov(Rusia), Isabelle Huppert(Franța) , Hideki Noda(Japonia), Ioan Holender(Romănia) și Wajdi Mouawad(Liban)

Anul trecut l-am văzut intr-un spectacol la Teatrul Național Radu Stanca,care mi-a plăcut mult,am incercat să fac o fotografie cu el,insă nu am reușit. Am reușit anul acesta să fiu alături de Mihail Barîşnikov ,imediat după ceremonia acordarii stelelor pe Aleea Celebritaților.

După acest eveniment,toată lumea s-a indreptat către sediul Thaliei ,unde urma să aibă loc Gala Celebritaților. O gală in care se acordă multe premii si au loc multe surprize.

Momentele intre premii au fost sustinute de o trupa de Gospel din Londra si Cristiano de Sousa (solist fado)considerat unul din "fii" muzicii fado, alături de Antonio Dias (chitară portugheză), Antonio Neto (chitară clasică) şi Jorge Carreiro (chitară bass)din Portugalia.

A fost o seară foarte frumoasă pentru mine.Îmi place la această Gală,că dupa terminarea ei poți discuta apoi la o mica recepție cu orice artist din orice colț al lumii.E minunat să ii vezi cât sunt de deschiși dialogului.