Invitatul meu de azi este actorul Andrei V.Ciopec, absolvent UNATC 2014 - clasa Florin Zamfirescu. Pe Andrei l-am descoperit in spectacolul UNATC - "Fratii Karamazov", interpretind rolul lui Dimitri Karamazov, un personaj cu multa forta, care reuseste sa transmita prin jocul sau mai multe stari si multa emotie.Va recomand cu drag acest spectacol, atat pentru jocul lui Andrei, cat si pentru cel al colegilor sai, toti actori tineri si foarte talentati, a caror traiectorie merita urmarita.
La aceasta Gala, am descoperit un nou Andrei prin sustinerea acestei probe precum si prin show-ul facut in afara galei - un actor cu mult har, care stie sa cinte la chitara, sa faca oamenii sa rada, sa se joace si, totodata, sa ii incinte pe cei care il privesc. Face totul atat de natural, pune mult suflet in jocul sau si se vede ca ii place scena, locul de unde transmite spectatorului multa bucurie.
In urma spectacolului de la Gala, Andrei a dat startul unui altui spectacol, care se numeste ' O seara altfel', unde il are ca partener pe Ovidiu Cosovanu. In acest spectacol Andrei face un show total: spune poezii, cinta, face magie cu carti si, mai ales, ne arata inca o data ce talent are si, indirect, ne spune ca mai are multe de aratat acesta fiind doar inceputul.
De curind s-au implinit 7 ani de cind s-a infiintat Teatrul Metropolis, eveniment care a prilejuit organizarea unei importante gale de teatru. In cadrul acestei gale Andrei a primit 'Premiul Florin Zamfirescu '.
Ma bucur ca incep a-i fi recunoscute meritele, pentru ca Andrei este un actor care merita sa fie incurajat si apreciat.
L-am provocat pe Andrei sa imi raspunda catorva intrebari....
1.De ce ai ales sa faci teatru sau ce anume te-a determinat sa faci aceasta profesie?
Suna a cliseu, dar chiar cred ca meseria asta m-a ales pe mine. Este adevarat ca am zis si eu da, insa am zis pentru ca de mic asta ma caracteriza: teatrul. Eram incantat de tot ce insemna activitate artistica. Recitam poezii de mic, spuneam povesti, cantam tot felul de cantecele si-mi placea sa fiu in centrul atentiei, chiar aveam nevoie sa fiu in centrul atentiei.
Faceam tot felul de nazbatii sa ies in evidenta,
aveam si o imaginatie foarte bogata. Imitam tot felul de persoane. Odata m-am imbracat
in baba si m-am dus la tata care repara Dacia 1300, l-am batut pe spate si i-am
cerut bani, mi-a spus ca nu are si s-a intors. A trebuit sa ma dau singur de
gol ca sa-si dea seama.
La
bunici aveam o peruca de pe nu stiu unde si luam hainele mamei, ieseam in drum
sarind gardul si intram pe poarta. Ei se intrebau, ca oamenii de la tara cine-i
viziteaza - se amuzau teribil.
Lasand deoparte aceste aspect a venit o perioada in care energia mea trebuia canalizata undeva, era debordant de multa. Ma plictiseam repede, ma plictisea scoala, putine cursuri imi tineau atentia treaza si-mi starneau interesul pentru invatat, la toate astea sa adauga si un spirit libertin si razvratit, toti imi spuneau : da, la teatru!
Aveam deseori impresia ca nu fac nimic cu viata mea pentru ca astept marele moment: sa devin actor. Timpul trecea iar eu eram intr-o continua expectativa. Mi-am dat seama dupa ani cat timp am irosit, timp in care puteam sa muncesc mult mai mult pentru ceea ce iubeam cu adevarat, sa ma pregatesc din timp sa fiu mereu “in garda”. Faceam asta intr-un fel inconstient totusi. Imi traiam viata cu o intensitate mare facand si lucruri mai putin bune sau chiar rele in adevaratul sens al cuvantului insa fara sa stiu absorbeam informatii din toate mediile in care ma perindam.
Adunam totul pentru marele moment. Tot materialul “adunat” s-a aratat a fi folositor, dar intr-un fel pretul platit a fost cam mare. Inca mai invat cum sa dozez energia si sa-mi gasesc resortul interior care sa puna osul la treaba fara a fi nevoie de stimuli exteriori.
Acum ca am ajuns actor, zic actor doar din punct de vedere al diplomei, pana a fi Actor mai e mult de munca, mi-am redefinit scopurile. Incerc sa sparg bariera egoismului, incerc sa arat nu doar cat de talentat sunt, ci incerc sa ofer, sa bucur si de ce nu, prin prisma rolurilor sa educ si sa deschid drumuri, insa asta depinde mult si de receptor.
Lasand deoparte aceste aspect a venit o perioada in care energia mea trebuia canalizata undeva, era debordant de multa. Ma plictiseam repede, ma plictisea scoala, putine cursuri imi tineau atentia treaza si-mi starneau interesul pentru invatat, la toate astea sa adauga si un spirit libertin si razvratit, toti imi spuneau : da, la teatru!
Aveam deseori impresia ca nu fac nimic cu viata mea pentru ca astept marele moment: sa devin actor. Timpul trecea iar eu eram intr-o continua expectativa. Mi-am dat seama dupa ani cat timp am irosit, timp in care puteam sa muncesc mult mai mult pentru ceea ce iubeam cu adevarat, sa ma pregatesc din timp sa fiu mereu “in garda”. Faceam asta intr-un fel inconstient totusi. Imi traiam viata cu o intensitate mare facand si lucruri mai putin bune sau chiar rele in adevaratul sens al cuvantului insa fara sa stiu absorbeam informatii din toate mediile in care ma perindam.
Adunam totul pentru marele moment. Tot materialul “adunat” s-a aratat a fi folositor, dar intr-un fel pretul platit a fost cam mare. Inca mai invat cum sa dozez energia si sa-mi gasesc resortul interior care sa puna osul la treaba fara a fi nevoie de stimuli exteriori.
Acum ca am ajuns actor, zic actor doar din punct de vedere al diplomei, pana a fi Actor mai e mult de munca, mi-am redefinit scopurile. Incerc sa sparg bariera egoismului, incerc sa arat nu doar cat de talentat sunt, ci incerc sa ofer, sa bucur si de ce nu, prin prisma rolurilor sa educ si sa deschid drumuri, insa asta depinde mult si de receptor.
2. De ce ar trebui sa vina oamenii la teatru...
Cred ca oamenii ar trebui sa mearga la teatru pentru a incetini trecerea timpului care ne este tot mai nefavorabil. Cred ca oamenii trebuie sa mearga la teatru pentru a se smulge din tablete, facebook-uri si din alergatura dupa lucrurile material.
Teatrul este un spatiu in care sufletul are intaietate, un spatiu in care sufletul sta deschis fara sa-i fie frica. Pana si lumina este stinsa-n sala pana la final.
Cred ca este necesar ca piesele la care oamenii urmeaza sa mearga sa fie alese cu discernamant totusi. Sunt foarte multe “organe” ale teatrului afectate de zilele in care traim. Este important mesajul si felul in care transmis.
Este important sa fie cultivat frumosul chiar prin prezentarea uratului si sa fie promovat Adevarul intr-o societate distorsionata.Teatrul este unul din putinele locuri in care ne mai putem “agata” de viata.'
Joc in Imparatul
Neimparat o piesa la care va invit sa vedeti pus in scena un subiect actual in
trecut, acum si care, cu siguranta, va fi mereu de actualitate: uneltirile
politice, un subiect prezentat de o echipa tanara, de oameni muncitori care s-au
adunat la indemnul lui Radu Stoian care a regizat aceasta piesa scrisa de Filip
Columbeanu.
Piesa se joaca
la teatrul Nottara, la sala George Constantin si pune in lumina rampei un
imparat nu neaparat rau intentionat, dar delasator si viciat care a ajuns la
conducere dintr-o intamplare si care s-a mentinut in functie si gratie
abilitatilor celor ce-l inconjoara. Acesta cand isi spune ofurile cu
sinceritate ajunge sa fie tradat de apropiatii lui care vor prelua intr-un mod
nu tocmai crestin conducerea. Actori tineri, décor vetust, costume atent
lucrate si un text arhaic usor de digerat.
recit poezii si sa interpretez personaje. A iesit un spectacol “altfel” care nu are o casa de sine statatoare si care se perinda prin diferite locatii din Bucuresti dar si din tara.
Ulterior, un prieten s-a oferit sa ma ajute cu chestiunile organizatorice: Bogdan Tintaru iar, mai apoi, lipsa mea de exercitiu la chitara si-a spus cuvantul si am avut neaparata nevoie de un chitarist asa ca am cooptat un amic din Botosani premiat la Folk You. S-a legat astfel o echipa care duce in spate un spectacol de suflet care amuza dar care si sensibilizeaza prin momentele artistice incorporate. Alaturi de Ovidiu Cosovanu si Andrei Ciopec s-a alaturat si Elena Ana Albu ,o fata frumoasa care ne vrajeste cu vioara sa ,sau cum ar prezenta Andrei spectacolul:
' Andrei Ciopec - nimic nu-i convine.....Ovidiu Cosovanu...vesnic indragostit
Elena Albu...canta cu vioara
In luna iulie s-a deschis un nou teatru in Bucuresti -Teatrul Arte Dell' Anima avand sediul pe strada Fainari nr.7 Bucuresti.La deschiderea acestui teatru am vazut spectacolul 'Conu Leonida fata cu reactiunea ' de I.L.Caragiale - regia Bogdana Darie si avandu-i parteneri de joc pe Cristian Gretcu si Radu Mateuca.
In acest spectacol Andrei a jucat in travesti- a fost Efimita -si si-a construit rolul intr-un mod savuros.A fost foarte convingator in acest rol ,chiar daca s-a bazat mult pe mimica si a vorbit moldoveneste.Rezultatul s-a vazut la final prin aplauzele care nu se mai opreau pentru el si colegii sai.
De curand l-am vazut intr-un spectacol neconventional Romania 2050 in regia lui Radu Popescu - un spectacol imaginar despre un viitor vazut prin ochii unor personaje misterioase sau aflate la limita
Muzică live și sound design: Călin Torsan și Cristian Gherghel
Partenerii lui Andrei in acest spectacol sunt: Diana Dumbravă, Anamaria Olaș, Tamara Roman, Cristina Pleșa, Liviana Murgoci, Cristiana Luca, George Constantinescu, Eugen Cozma, Cristian Ioniță, Ștefan Craiu.
Un spectacol foarte bun ,mi-a placut originalitatea lui,regia,jocul actorilor.Au fost doar patru reprezentatii,insa sper sa gaseasca un sponsor pentru ca e bine sa fie vazut de cat mai multa lume.
Astazi fiind ziua lui Andrei ii doresc multa sanatate,bucurii si cat mai multe roluri pe masura talentului tau.. .Si pentru ca azi e o zi mai deosebita ,am rugat cativa colegi sa ii faca o urare lui Andrei aici,pe blog .
Asa ca,Andrei primeste aceste urari din partea colegilor tai si sper sa te bucure cuvintele lor...
Ana Ularu
Iti doresc sa cresti
frumos si sa faci in asa fel incat sa fii mereu mai bun! Fii generos, tine
mintea deschisa si mult noroc! La multi ani!
Cristina Plesa
La Multi Ani!!! Sa iti dea Dumnezeu Sanatate (ca-i mai buna decat toate) si oportunitati care sa iti aduca Bani (ca e nevoie si de ei) si Glorie (aia buna, care sa te ajute sa nu uiti de unde ai plecat)! Meriti tot ce e mai Bun si Frumos! esti un Actor cu care ma bucur ca am lucrat si cu care sper sa mai lucrez , sa ai grija de Sufletul si Visele tale!! Te imbratisez cu tot dragul.
Diana Dumbrava
La multi ani si multe
roluri pentru ca meriti! Si doresc sa ne reintilnim in cat mai multe proiecte!
Radu Popescu
La multi ani, Andrei!
Anamaria Olas
Soartă si
destin:).
Te- as bate daca as putea. Imi trece. Si iti dau si 3000 di rubli.
Tamara Roman
La multi ani,tinere cu zambete prin buzunare! Sa-ti fie 29* supercalifragilistic.Te imbratisez cu drag.
Adela Bengescu
Ciopec, tu stii ca poti sa aduci ploaia. Si asta e de bine! La multi ani, ai grija de tine, si curaj:)Adela.
Tamara Roman
La multi ani,tinere cu zambete prin buzunare! Sa-ti fie 29* supercalifragilistic.Te imbratisez cu drag.
Adela Bengescu
Ciopec, tu stii ca poti sa aduci ploaia. Si asta e de bine! La multi ani, ai grija de tine, si curaj:)Adela.
Stefana Badiu
La multi ani frumosi ! Sa te tina Dumnezeu sanatos ,sa fii iubit de cea pe care o iubesti si sa ajungi o mare stea a teatrului romanesc si nu numai si sa ne mandrim cu tine.O seara minunata alaturi de prieteni adevarati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu