 |
Ionut e un actor cu mult talent si care reuseste prin jocul sau sa transmita multe emotii.L-am vazut jucind in spectacolul 'Clasa noastra' la Teatrul Foarte Mic si ' Cabaretul cuvintelor ' la teatrul Mignon alaturi de colegii lui de generatie si mi-a placut tare mult.Nu mai cred in cuvintele ca nu mai avem actori care sa duca spiritul teatrului mai departe.
 |
| Clasa noastra la MTR |
Nu am un motiv pentru care am ales să
practic această meserie. Poate pentru că vreau sa fiu în centrul atenţiei.
Înainte de a rosti primele vorbe pe o scenă, scrise de altcineva, am lucrat
într-o tipografie.
O bună perioadă de timp. Aproximativ doi ani.
Din cauza
programului destul de aglomerat de la locul de muncă, nu prea aveam timp să mai
dau şi pe la liceu. Diriginta mea, profesoară de engleză, mi-a propus să o ajut
la un proiect European, în care trebuia să fac nişte documente în powerpoint,
pentru a-mi da o notă de trecere.
Proiectul s-a desfăşurat în formă de scenetă,
mie mi s-a părut interesant să apar în faţa unor oameni şi să prezint
transportul din România ( pentru mine era distractiv ), aşa că am participat şi
eu. După ce am prezentat proiectul, directoarea liceului mi-a propus să intru
în trupa de teatru. Am făcut nişte spectacole, am luat nişte premii, mi-am dat
demisia de la locul de muncă, şi de atunci viaţa mea a căpătat o întorsătură
favorabilă, zic eu.
Le mulţumesc tuturor celor ce au contribuit la
ceea ce sunt acum.
 |
| Cabaretul cuvintelor |
Eu am învăţat la facultate că teatrul este
oglinda societăţii. Nu ştiu dacă această afirmaţie mai este valabilă. Nici nu
contează.
Eu cred că oamenii au nevoie de poveşti. În care să se regăsească,
sau nu. Cu care să fie de acord, sau nu. Nu vreau să dau impresia că aş fi un
Messiah al teatrului. Doamne fereşte !
Am doar 22 de ani. N-am nici măcar rate
la bancă. Până la urmă, ne place sau nu, teatrul este o formă de cultură. Aşa
cum mergem la discotecă să ne distrăm, cum mergem la un meci de fotbal sau stăm
acasă şi ne uităm la televizor, la fel ar trebui sa mergem şi la un concert de
muzică clasică, să citim o carte sau să mergem la teatru.
Nu vreau să dau
sfaturi, nu sunt în măsură, dar le sugerez oamenilor să renunţe la două beri pe
care ar putea să le bea în centrul vechi, şi banii ăia să-i dea pe un bilet la
teatru. Dacă o să le placă să mai vina, dacă nu să mai încerce şi a doua oară,
poate c-au văzut un spectacol prost.
1
 |
| Clasa noastra la Teatrul Foarte Mic |
O invitaţie la spectacolele mele
Îi
invit pe spectatori la spectacolele mele pentru că sunt cu tineri, şi avem
nevoie de susţinere. Un spectator care merge la teatru măcar de trei ori pe
lună, cred eu că e interest să descopere tineri, şi să le urmărească parcursul
de-a lungul timpului. Şi am întâlnit astfel de oameni care au venit la un
spectacol de-al meu şi pe care i-am regăsit şi la un altul, sper eu că din
motivul amintit mai sus. Celor care merg mai rar, le sugerez să rişte şi intre
într-o sală de teatru unde se joacă un spectacol fără un cap de afiş. S-ar
putea să aibă o surpriză. Tuturor celor care vor să se aventureze îi invit să
păşească cu încredere la Green Hours unde se joacă spectacolul “ Suntem ceea ce
iubim “, un recital de poezie de Nichita Stănescu, regia: Laura Vladoiu, la Teatrul Foarte Mic la spectacolul “ Clasa Noastra “ de Tadeusz Slobodzianek ,in regia Simonei Maicanescu sau la Teatrul Mignon la “ Cabaretul cuvintelor “ de Matei Visniec ,in regia lui Alexandru Nagy.
 |
| Hotii de frumusete |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu