ZIUA BLOGGERILOR - TEATRUL MASCA -NASTASIA - REGIA MIHAI MALAIMARE

      Ca in fiecare an s-a organizat la Teatrul Masca  ' Ziua Bloggerilor ' si recunosc ca e o atmosfera tare faina,te mai intilnesti cu oameni dragi ,mai discuti despre teatrul si despre cate luna si in stele.
     Am ajuns la Teatrul Masca si ma gandeam unde o sa stau pentru a prinde unghuri mai bune cand voi face fotografii,si deodata m-am transpus intr-o alta lume si asta deoarece in foayer lumea dansa,canta si surpriza cei care faceau aceste lucruri erau chiar actorii din distributie acompaniati de taraful de la Sarpele Rosu,si fiind sustinuti de catre Mitrita Dobre.

Lume multa,actorii din spectacol  fiind intr-o stransa legatura cu bloggerii-vorbind,dansand si transmitand o stare de bine.Pentru cateva minute am uitat unde ma aflam,ma transpusesem intr-o mahala de la marginea Bucurestiului.

Si a inceput spectacolul,in care un rol important in afara mimicii fetei e si corpul,si se vede ca au lucrat mult la acestea.Nu am sa povestesc despre spectacol pentru ca doresc sa descoperiti si sa va bucurati de fiecare scena in parte.Pot sa va spun ca in acest spectacol un rol deosebit il are scenografia ,costumele fiind bine  completate de lumina.Pe mine m-a fascinat foarte tare lumina,care e un  factor important in acest spectacol.

                      Am rugat patru actori saimi vorbeasca despre rolurile lor.Primul care a raspuns rugamintii mele -actorul Valentin Mihalache care interpreteaza un betiv.

Valentin Mihalache:
       Un lucru  pe care il spun pentru prima data,in spectacolul acesta eu sunt trecut 'Barbatul' , a fost o greseala amuzanta la croitorie unde in loc de 'Barbat '  au citit  'Barbital ',mi-a placut foarte mult acest nume si mi l-am insusit.Acest rol mi-a placut si pentru ca a trebuit sa joc un betiv,as pune mai degraba un alcoolic si mi s-a parut interesant pentru ca eu nu prea beau.Cand spun asta,ma refer la faptul ca beau foarte rar,inclusiv la petreceri unde ma duc cu masina si nu beau deloc.
        Am apelat la amintirile mele din copilarie ,eu copilarind in Pantelimon,pe la Piata Delfinului,iar in spatele blocului meu era cum se zicea odata tiganie,mahala.Lumea se distra,ca sa zic asa apasat,nuntile se petreceau in strada,erau cu lautari cu tambal.
       Am incercat sa imi aduc aminte cum era,intr-adevar erau femei si barbati beti care dansau cu pofta,de acolo am incercat sa iau tipologii de personaj si sa le aduc pe felul meu de a fi si asta a iesit,putea iesi mai bine sigur insa asa m-am priceput.
       Va asptept cu drag la spectacol!

     

Un alt personaj mi s-a destainuit si ma refer la Niculina (pustoaica)rol  interpretat de Amalia Popa.

Pentru mine, intâlnirea cu Niculina a fost ca o frumoasa călătorie înapoi in adolescenta.
E jucăușa, e vesela, e vie! Are in ea un suflet pur și o inima calda. Vede in fata un viitor luminos și o viata mai buna decât cea din mahalaua in care trăiește acum.
Ionel e primul băiat de care se îndrăgostește și alături de care spera sa fie fericita toată viața. Doar ca, de multe ori, lucrurile nu se întâmpla așa cum ne dorim...
Și cea mai frumoasa amintire se poate transforma intr-o clipa intr-un regret amar...

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Si actorul Eugen Fetescu ,interpretul lui Vulpasin mi-a destainuit cate ceva despre rolul sau.

Despre Vulpașin pot să vă spun că mi-a fost plăcut de greu să îl întruchipez. A fost o provocare mare pentru mine, deoarece ca text si fapte suntem pe unde total diferite.
Dar cu ajutorul regizorului am reusit sa-i inteleg si sa-i justific sentimentele,preocuparile,traseul care l-au adus la acesta disperare. Pentru asta a trebuit sa-l cunosc bine,pe el,perioada,anturajul,ritmul vietii,totul. Cateva replici cheie din piesa,cateva date din trilogia "Bariera" de G.M. Zamfirescu si multa atentie la desenul piesei si insiruirea actiunilor "aici si acum" (adica la repetitii) ,si asa ma apropiam de el ,suferinta frustrarile si durerile lui. Prins de fierbintelele dragostei,pe care nu este in stare sa o inteleaga,dornic si el de a-si schimba viata,de a se pune pe picioare de om gospodar,se agata de singura femeie care este demna de a fi iubita,sotie,mama,de Nastasia. Patima ii este si mai puternic aprinsa,atunci cand ea nu se lasa nici abordata,nici intimidata,cu o demnitate care pentru Vulpasin este o confirmare a alegerii corecte.
Palmele ei ii fac orgoliul sa sufere,dar si sa o doreasca si mai tare. Ea ajunge obsesia lui,singura sansa la o viata de om adevarat, puntea de la "câine" catre Om. Ajunge dispus sa faca orice pentru ea,sa fure,sa omoare,sa se sinucida. Totusi,insa, este un personaj față de care "sapte mahalale tremura de frica". Ceea ce pentru mine se traduce in "butoi de pulbere" cu fitilul scurt. L-ai suparat putin,fugi ca urmeaza explozia. De aici fatalitatea actiunilor. Un astfel de om e periculos asa cum e, iar personajul meu ajunge si convins ca daca nu e cu Nastasia,atunci deloc. Astfel devine un tip periculos,care nu mai are ce pierde.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 
     Un alt actor care a vorbit despre rolul sau Ionel (golan de mahala si admirator al lui Vulpasin)este Alex Floroiu.

'Ionel este o pușlama din Mahalaua Veseliei. Îl îndrăgesc și îl urăsc, totodată.

 Dacă eu însumi l-aș vedea ce îi face Niculinei, l-aș pocni de nu s-ar vedea. Urăsc bărbații care lovesc femeile. Urăsc oamenii care se hrănesc cu frica celor mai slabi decât ei.

 Îi urăsc pe cei dominatori, care vor să se impună fără a-i câștiga pe ceilalți. Am trăit într-o astfel de lume de când mă știu. Cu timpul, am învățat că așa stau lucrurile și că, până la urmă, supraviețuiește cel mai puternic.

Ionel nu e cel mai puternic din mahala, dar trece cu nonșalanță peste piedicile vieții. Tipul șmecher, fante romantic, tăvălește și bate fiecare femeie ce-i pică în brațe. Se gudură pe lângă cei puternici și îi dă deoparte pe cei care îi stau în cale. Nu se bagă acolo unde nu-i fierbe oala, dar caută oportunitatea la fiecare pas.

Prin urmare, cunosc foarte bine personajul și lumea pe care le înfățișez spectatorilor. Nu poți urî decât ceea ce cunoști foarte bine! Pe de altă parte, îl respect pe Ionel pentru că e capabil să se descurce în viață și să se comporte cu femeile cum nici Vulpașin nu-i în stare. 

Îl îndrăgesc pentru că spectatorii îl îndrăgesc. Are el ceva aparte și cred că i se datorează farmecului personal al actorului. Nu am apelat la tertipuri, nu am trișat în nici un fel, încercând să câștig simpatia publicului. Meritul cel mare i se datorează d-lui regizor Mălaimare, căci a avut încrederea și curajul de a mă distribui în în acest rol.

 Îi mulțumesc pentru libertatea artistică pe care mi-a oferit-o, direcționându-mă cu delicatețe către imaginea reprezentativă a personajului și a lumii în care el trăiește ! '

                                                                                                                                                           

  Un spectacol tulburator ,pe care il recomand cu drag,si care o sa va determine sa veniti si la alte spectacole ale Teatrului Masca.Am sa va spun ca spectacolul s-a incheiat tot cu taraful de la Sarpele Rosu si cu un pahar de vin.A fost o placere ca la final sa ciocnim un pahar de vin cu Mihai MalaiMare si actorii care au facut parte din distributie.
 La final ,vreau sa prezint intreaga distributie precum si oamenii din spatele scenei fara de care nici un spectacol nu ar straluci.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Distributia:

Cristina Panait –Nastasia
Eugen Fetescu – Vulpașin
Robert Poiană – Luca
Alina Crăiță – Safta
Maria Panainte – Paraschiva
Laura Dumitrașcu –Vecina
Valentin Mihalache – Soțul vecinei
Amalia Popa –Niculina
Alex Floroiu – Ionel
Alina Bondoc – Domnica
Cristiana Savu – Sultana
Mădălin Mladinovici – Tănăsica
Mihai Mălaimare – Lăutarul

Realizatori:

Regia: Mihai Mălaimare

Asistent regie: Valentin Mihalache

Decor: Puiu Antemir
Costume: Oana Drăghici
Muzica: Răzvan Alexandru Diaconu
Coregrafie: Mirela Simniceanu
Lupte scenice: Ioan Albu
Instrumente: Aurel Buga

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

                                                                                                                                                                                                                                                                                             

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

                                        Felicitari tuturor si mult succes!

Tudor Costin Sicomas

        Azi voi vorbi si povesti despre regizorul Tudor Costin Sicomas pe care l-am cunoscut fireste intr-o sala de teatru.Tudor impreuna cu citiva prieteni a fondat un mic teatru,avand denumirea de 'Teatrul de Pica '
Va recomand cu mare drag spectacolele lui,deoarece sunt foarte bune,nici un spectacol nu seamana unul cu altul si va aduc multa bunadispozitie .La spectacolele sale e si light-designer,alteori  actor si alteori doar spectator.
 

Ceea ce mi-a placut la Tudor si echipa sa ,e faptul ca sunt mereu binedispusi ,pusi pe sotii si totodata foarte seriosi atunci cand vorbim de spectacolele lor.

Un lucru foarte important pe care vreau sa il mentionez ,e acela ca dupa spectacol poti vorbi cu ei,sa ii feliciti daca ti-au placut sau sa le spui ce nu ti-a placut,sau sa le spui cum ti-ai imaginat tu anumite scene si asta pentru ca ei sunt deschisi dialogului

Lui Tudor ii place mult ceea ce face,insa simte nevoia de a face si alte activitati,astfel el scrie in Revista Teatrala Radio,a realizat cateva filmulete live in care diseca foarte pertinent diverse evenimente din Bucuresti(pot fi gasite pe you tube)

Si pentru ca ii place sa surprinda publicul de fiecare data,la vernisajul expozitiei fotoclubului Close-Up' Bucuresti -Micul Paris ' a fost fantastic avand un mic recital  cu o sceneta de  I.L.Caragiale - D'ale lui Mitica.S-a potrivit perfect in aceasta atmosfera si dovada stau zecile de fotografii facute lui Tudor la aceasta expozitie.

L-am rugat pe Tudor sa imi raspunda la cateva intrebari...

  1.Ce te-a determinat sa alegi drumul catre teatru?

      Oh, intrebarea e pe cat de simpla, pe atat de grea. 

      Cred ca de mic am fost atras de lumea scenei. Si aici nu ma refer doar la teatru, ci la arta, in general. Facand pian din copilarie, am fost obisnuit sa urc pe o scena, in fata unui public si sa “ma produc”. Asa ca tracul a disparut de timpuriu. 

     Si uite asa, usor usor, am inceput sa ma indragostesc de sentimentul unic de a fi acolo sus, in fata tuturor. Apoi, cu timpul, am realizat ca e mare nevoie ca un om de teatru sa aiba o pregatire teoretica temeinica. 

   Si iac-asa am descoperit teatrologia, pe care am studiat-o cu placere. 

Dupa care, am inceput sa imbin stiinta teoretica cu practica. Asa ca acum fac si cronica teatrala si putina actorie, si putina coordonare scenica (nu indraznesc sa o numesc regie) si chiar si scenaristica. Imi place, cu alte cuvinte, sa fiu un artist complet. Cat de complex sunt, asta ramane la latitudinea altora.

2.Daca ai avea posibilitatea sa dai timpul inapoi,ai alege tot acest drum?

   Bineinteles. Tot lumea artei ar fi cea in care m-as simti bine. 

Poate ca, pe alocuri, mi-as fi dorit sa studiez mai temeinic muzica. Dar, oricum, tot pe scena as alege sa fiu. Si, de ce nu, poate ca in timp o sa imi perfectionez si alte laturi.

3.Spune-mi te rog cum crezi ca vor fi spectacolele de teatru peste 10 ani?

       Hmmm… Din nou ma pui in dificultate. 

      Teatrul este un organism viu. In continua schimbare. Imi place sa cred ca, odata cu schimbarile

  de tot felul (tehnologice, religioase, sociale), teatrul va urma si el aceste metamorfoze si le va include. 

      Nu vreau sa cred ca teatrul viitorului va fi tributar conservatorismului. Teatrul si arta, in general,     trebuie sa reflecte societatea si noutatile ei. Asa ca nu pot spune cum va arata exact teatrul peste 10     ani. Dar pot spera ca va ramane o oglinda a societatii.

     Si mai sper ca actorul sa redevina centrul atentiei si al preocuparilor teatrale.

                                                         

         

4.Sa faci o invitatie la teatru ,in general, de ce sa vina lumea la teatru.

     Invit toti iubitorii de frumos, dar si toti iubitorii de viata sa paseasca in teatru. Nu vreau si nu pot sa fac recomandari. Nu asta e scopul meu. 

     Fiecare om trebuie sa descopere propriile preferinte teatrale. Ca orice forma de arta, si teatrul este subiectiv. Asa ca orice ar fi, mergeti la teatru. 

    Va va ajuta sa deveniti mai buni, mai frumosi.

    Va va ajuta sa va (re)descoperiti.

5.Sa faci o invitatie la teatru - la spectacolele tale.

Acum imi pot permite sa fiu subiectiv si sa va arunc invitatia de a vedea spectacolele trupei “Teatrul de Picã”. Din simpla dorinta de a va oferi dumneavoastra un alt tip de teatru. Ceva ce inclina spre neconventional. Spectacolele noastre vorbesc despre aici si acum. Despre realitatea imediata. Avem spectacole-manifest, fie ele comedii sau drame. Asa ca va invit sa vizionati cele trei titluri pe care le avem in repertoriu: “Portrete I – Ceainaria”, “Portrete III – Purgatoriul” si “Ne dati ori nu ne dati”.             

                       

Adăugați o legendă

                                              

Tudor va invita sa vedeti spectacolele lui,si pentru a va convinge ca tot ceea ce am spus aici e adevarat va prezint programul spectacolelor pentru urmatoarea perioada pentru a merge sa le vedeti.

(nu am trecut la toate ora si locatia pentru ca Tudor vrea sa ne tina putin in suspans si sa ii urmarim pagina de facebook pentru a afla aceste date)

17 Noiembrie  - Captiv in teatru ora 19.30 la Ceainaria Artea (Premiera)

26 Noiembrie  - Portrete III (Purgatoriul)

 8 Decembrie -Ne dati ori nu ne dati ?

11 Decembrie - Portrete I  la Ceainaria Urbana

17/18 Decembrie - Portrete II (Caragiale Variete) - Premiera

FESTIVALUL INTERNATIONAL DE TEATRU SIBIU 2016

             Anul acesta am sosit la Sibiu pe data de 13 iunie la festival si intr-o calitate noua .              Este a patra oara cand vin la acest festival,prima oara am venit ca spectator,a doua si a treia oara ca voluntar si a patra oara ca blogger,fiecare venire aici m-a imbogatit si mi-a oferit multe bucurii.Am cunoscut oameni deosebiti,am vazut spectacole foarte bune,am trecut printr-o multime de emotii si ce e mai drag mie e faptul ca mi-a intrat microbul acestui festival incat acum nu pot concepe de a lipsi de la vreo editie de acum incolo,ramane sa vedem ce va hotara  maria sa Viata .

        Primul spectacol a fost luni 13 iunie la Redal Expo -Casatoria Mariei Braun in regia lui Thomas Ostermeier.Un spectacol  care m-a captivat inca de cum a inceput spectacolul.Actorii din acest spectacol au interpretat  mai multe roluri,nu puteai sa spui ca x sau y e mai bun.Am inteles la acest spectacol de ce toata lumea il lauda pe regizorul Thomas Ostermeier.Fireste ,a doua zi am fost prezenta la conferinta de presa unde invitat era chiar regizorul acestui spectacol unde isi lansa si cartea sa 'Teatrul si frica'. Inaintea fiecarei conferinte Constantin Chiriac recita un sonet(pentru ca e anul Shakespeare)

O alta conferinta la care am participat a a fost ' Mari intilniri teatrale si sfertul de secol la Nemira,unde au participat Monica Andronescu,Ana Nicolau,Constantin Chiriac si George Banu.Unde s-a discutat despre infiintarea editurii Nemira acum 25 de ani de catre Valentin Nicolau unde teatrul a jucat un rol important.Colectia Yorick a aparut acum 7 ani si este coordonata de Monica Andronescu.La aceasta conferinta a fost lansata cartea 'Convorbiri teatrale 'scrisa de George Banu - e o carte de interviuri luate unor artisti din domeniul teatrului(regizori,actori,scenografi).Vreau sa mentionez ca domnul George Banu este un interlocutor cu mult umor,fiecare intilnire a dansului cu diferiti oameni de teatru sunt adevarate bijuterii.E adevarat ca de fiecare data a avut alaturi de dansul la conferinte oameni deosebiti  cu un bagaj mare de cunostinte in domeniul teatrului.

Am reusit sa vad anul acesta cateva spectacole foarte interesante.Am vazut 'Rata Salbatica ' a lui Ibsen in interpretarea unei trupe din Japonia,a fost interesanta piesa deoarece a fost jucata de catre papusi de o jumatate de metru si care se bateau,dansau ,faceau diverse actiuni ceea ce pe mine m-a captivat

.Si findca tot am vorbit  de Japonia si la fiecare spectacol de aici se afla cativa voluntari romani si straini,am rugat doi voluntari japonezi sa imi vorbeasca despre cum au aflat de Sibiu si ce i-a determinat savina ca voluntari,daca le-a placut atmosfera din festival si doresc sa vina si la anul, cum li s-a parut oamenii din Sibiu,dar Sibiul.

Primele impresii sunt de la voluntara Naoko Nagata,cu care m-am si imprietenit cand am mers la un concert fado la Cetatatea Cisnadioara.O fire tare expansiva si o fata tare simpatica,mi-ar fi placut sa stau mai mult de vorba cu ea,poate anul viitor.

     ' Am aflat de FITS de la profesorul meu universitar, Andrew Eglinton, care a participat acum 9 ani.

Vreau sa devin actrita in strainatate, si am considerat ca pot sa invat multe lucruri legate de teatru.

Pentru ca pot sa urmaresc spectacole extraordinare din toata lumea si sa interactionez cu oameni din toata lumea.

   De aceea FITS este un program foarte drag si special pentru mine. Ii multumesc lui Andrew pentru ajutor. Mereu ma ajuta.

        Mi-a placut foarte mult atmosfera festivalului pentru ca m-am umplut de entuziasm si putere... cu alte cuvinte de  dragoste de teatru!!! Fiecare companie isi iubeste spectacolele. 

Cred ca este cel mai important lucru in actorie, desi atmosfera este mereu speciala. 

       Daca am ocazia, vreau neaparat sa revin anul viitor si sa contribui la FITS. Pot spune ca sibienii sunt cei mai calzi oameni pe care i-am cunoscut din toata lumea. Oamenii sunt foarte ospitalieri si buni cu japonezii,au folosit de multe ori cuvinte in japoneza, cum ar fi Konnichiwa, Arigatou.

 M-au emotionat. Este exceptional si nu cred ca exista oameni mai calzi decat cei din Sibiu.

 Sibiu este un oras traditional, cultural si foarte frumos,locul meu preferat este Biserica Evanghelica, cu o istorie lunga si surprinzatoare.

 Am urcat pana in varful turnului si panorama este uluitoare. Vreau sa recomand Sibiul tuturor !'

Si o alta parere tot de la o japoneza -  Yuki Kashimura :

         Am aflat de FiTS de pe Internet, acum câțiva ani. Şi anul acesta am găsit iar pe Internet apelul pentru voluntariat la FITS şi m-am decis să aplic deoarece sunt interesată de managementul cultural, de arte/de festival.

          De anul trecut sunt implicată într-o companie de teatru, ca asistent manager, şi, de asemenea, am experiență ca asistent coordonator la un interview film project, în cadrul festivalului de arte din Japonia. Aceste experiențe au dus la interesul meu actual pentru domeniul festivalurilor internaționale de artă teatrală.

          De asemenea, am fost curioasă să văd cum festivalul a fost organizat, cum reuşeşte de 23 de ani să aibă succes, succes obţinut şi cu ajutorul localnicilor.

         M-am bucurat foarte mult de festival şi de atmosfera oraşului Sibiu. Cu siguranță vreau să mă întorc la FITS. A fost bine pentru noi că am ajuns mai devreme pentru că am avut timp să cunoaştem oraşul pas cu pas, mai ales după începerea festivalului când am început să cunoaştem din ce în ce mai mulți oameni noi.                                                                                                           M-a ajutat foarte mult faptul că am privit festivalul şi din alt unghi, dintr-o alta perspectivă.

 Am simțit că Sibiul are o atmosferă academică şi culturală comparabilă cu alte oraşe. 

 Cred că teatrul Radu Stanca şi instituțiile academice, inclusiv univeristățile, contribuie mult la această atmosferă.
  Oamenii au fost drăguți şi m-am simțit în siguranță aici unde am primit atât de mult sprijin. Să-i cunosc pe localnici, mai ales pe voluntarii români, a fost o experiență grozavă deoarece i-am putut cunoaşte pe fiecare în parte, nu doar ca grup.

      Un spectacol pe care l-am vazut in Bucuresti si a fost prezent in festival 'Idolul si Ion Anapoda' in regia Marianei Camarasan si avand in distributie pe Oana Pellea, Cristina Cassian, Istvan Teglas,Florina Gleznea si Richard Bovnoczki.
     Am rugat-o pe actrita Florina Gleznea sa imi spuna cateva cuvinte despre acest festival.

'  Festivalul de la Sibiu inseamana intalnirea cu prieteni, cu oameni de teatru pe care ii admir, cu un public pregatit pentru orice fel de experiment, cu spectacole minunate, care au loc in spatii conventionale si nonconventionale si nu in ultimul rand cu un oras superb de care te indragostesti iremediabil '

.

Am reusit sa vad cateva spectacole atat romanesti cat si straine,insa recunosc spectacolul care m-a impresionat foarte tare a fost spectacolul romanesc 'Noaptea bufonilor ' in regia lui Alexa Visarion,Scenografia: Alin Gavrilă ,concept coregrafic: Adriana Bârză,ilustratia muzicala : Alexa Visarion, asistent regie : Dana Taloș . Distributia: Ilie Gheorghe, Marian Râlea, Veronica Arizancu / Gabriela Pârlițeanu, Ioana Cosma / Maria Soilică. Actorii Ilie Gheorghe si Marian Ralea reusesc sa faca din rolurile sale adevarate bijuterii.Mi-a placut absolut totul-regia,scenografia,jocul actorilor,m-am bucurat ca am ales sa vad acest spectacol in detrimentul altuia,insa a meritat.Sper sa vina cu acesta la Bucuresti.Inca un amanunt important,anul acesta m-am simtit ca un copil ,cu cine ma intilneam spuneam : 'Sunt Alice in Tara Minunilor ' si nu exageram deloc,

Anul acesta a venit din nou la festival si regizorul Cosmin Alexandru Purice,de aceea nu am ratat ocazia de a-mi spune cateva cuvinte despre festival:

' A devenit deja o traditie sa merg cu prieteni buni in fiecare an la FITS.

Luam micul dejun impreuna, bem cafele, vedem doua spectacole pe zi, noaptea ne strangem la Clubul Festivalului, iar rasaritul ne prinde de cele mai multe ori in Piata Mare in drum spre casa. Este o bucurie acest Festival si il astept cu drag in fiecare an. '

Un alt spectacol vazut a a fost 'Calatorii inimaginare ' un spectacol de teatru din Belgia.Am mers la acest spectacol cu Crista Balciu si amndoua ne-am amuzat foarte tare de ceea ce se intimpla.Aici intreg spectacolul se baza pe improvizatie si pantomima si reuseau sa transmita multa,multa bucurie.Ne-am amuzat amadoua dupa care fiecare la luat-o pe un alt drum pentru ca erau asa multe spectacole de vazut in fiecare zi incat cu greu te puteai hotara la care sa mergi.
Si a venit si ziua mult asteptata in care am resusit sa il vad pe Tim Robbins la doi pasi de mine si totodata sa il ascult la emisiunea facuta in direct de Catalin Stefanescu 'Garantat 100 %'.A fost un mare privilegiu de a fi aici,iar atunci cand Catalin Stefanescu a spes ca putem face fotografii fara blitz si fara sa ne plimbam prin sala bucuria mea a fost imensa.Pe Tim Robbins il indragesc foarte tare si nu as fi banuit niciodata ca am sa il vad si am sa il ascult atat de aproape.

Fiecare spectacol jucat in cadrul festivalului are si cativa voluntari,am mai intrebat o voluntara coreeana si un roman sa imi spuna despre festival si Sibiu.

Yujean Sohn din Korea

'Am aflat de FITS de la Han,un coleg  care a participat ca voluntar anul trecut.

 Era in Sibiu pentru un program intre FITS si SPAF. Noi suntem prieteni din liceu, am participat si eu la SPAF, deci eram aici si asa am aflat de FITS.

Am aplicat sa fiu voluntara pentru ca in primul rand am vrut sa stiu cum functioneaza lumea teatrului si sa cunosc oamenii care lucreaza in teatru. Eram foarte interesata de piesele de teatru si avand in vedere ca este drumul pe care l-am ales pentru viitorul meu job, m-am interesat sa fiu voluntara. Dar dupa SPAF, am ajuns sa inteleg ca organizarea unui festival este diferita de lucrul in teatru. Deci, motivatia de a veni la FITS a fost interesul pentru energia oamenilor care organizeaza festivaluri.

Mi-a placut mult atmosfera festivalului, desi sunt un pic dezamagita de participarea mea in cadrul lui pentru ca au fost atat de multe evenimente! si m-am simtit neputincioasa in fata invitatilor vip care soseau (dar a fost intr-un sens bun pentru ca mi-a placut mult festivalul) 

Daca va fi posibil, as vrea sa revin la anul. A fost foarte distractiv si o experienta frumoasa pe care as dori sa o repet.

Despre Sibiu, este plin de oameni buni, dar inainte de inceperea festivalului am observat un soi de "letargie". Dar odata ce a inceput fetivalul, orasul a prins viata si s-a umplut de oameni.

 Si o parere a unui voluntar roman Costin Alici in varsta de 30 de ani care a facut facultatea de teologie am dat admitere la facultatea de medicina, specialitatea medicina dentara unde sunt student in prezent in anul V. In paralel sunt si membru al asociatiei corale Timotei Popovici cu care am avut o serie de proiecte.

 '  Teatrul e o lume aparte pentru mine! Am mers pentru prima data la teatru aici in Sibiu in  anul 2008 ca spectator. Intamplarea a facut ca primul spectacol la care am participat sa fie Faust in regia lui Silviu Purcarete. De Faust aflasem de la un prieten care fusese voluntar la randul lui cu un an inainte.     

    A doua zi dupa ce am vazut spectacolul eram la agentia teatrala cu banii in mana dorind sa cumpar bilete la spectacole. Imi doream sa vad mai mult. Tocmai imi dadusem seama ca vreau mai mult. Pe atunci la agentia teatrala, la biroul de ticketing era Daria Ciobanu. Ea mi-a recomandat multe alte spectacole pe care le-am vazut in timp si care m-au apropiat atat de mult de teatru. Tot ea mi-a vorbit si de echipa de voluntari din festival si mi-a explicat ce trebuie sa fac pentru a devein voluntari si eu. Asa se face ca odata ajuns acasa am intrat pe internet si am trimis un cv dupa care am asteptat sa fiu chemat la interviu.

         Acest lucru s-a intamplat si, din fericire, am fost ales ca voluntar in echipa de ticketing pentru editia din 2011 a FITS. A fost o experienta de neuitat si asa se face ca de atunci in fiecare an am fost prezent in festival alaturi de echipa de voluntari si organizatori indeplinindu-mi de fiecare data atributiunile cat am putut de bine si correct pentru ca lucrurile sa decurga cat mai bine si la final sa toata lumea, fie ca vorbim de spectatori sau de organizatori, sa fie multumita.

         Pe langa munca de voluntar am avut satisfactia de a intra in contact cu o serie de personalitati pe care altfel probabil ca nu as fi avut niciodata ocazia sa le intalnesc. Am o colectie întreaga de autografe de la cei pe care ii priveam cu admiratie pe scena teatrului sau la televizor. Am descoperit ca voluntar FITS actorii ca oameni atunci cand intre doua spectacole imi faceam timp sa stau la o masa in curtea teatrului si nu de putine ori se intampla ca cel pe care il admiram sa se aseze la masa alaturata si sa imi vorbeasca sau sa imi zambeasca prietenos atunci cand ii ceream timid permisiunea de a face o fotografie impreuna.

        In festival am avut placerea de a avea in echipa de fiecare data si voluntari veniti din Japonia, de la mii de kilometri departare. Lucrul cu voluntarii japonezi a facut ca experienta festivalului sa fie si mai placuta si mai interesanta.

Tot FITS mi-a dat ocazia de a patrunde in culisele spectacolelor. Asa am avut ocazia de a-i observa pe actori in culise cu emotiile si toate trairile specifice momentului de dinaintea intrarii in scena.

        Pentru mine acesta este Festivalul: Un mare eveniment si o mare oportunitate.

      Acum dupa 6 ani de FITS pot spune fara teama de a gresi ca teatrul este acasa. Teatrul este locul in care oricand pasesc cu placer si gasesc mereu prieteni dargi care ma intampina cu un zambet si o vorba buna si unde dupa o saptamana agitata pot sa ma asez pe un scaun si timp de doua ore sa ma rup de realitatea cotidiana sis a traiesc impreuna cu actorii in lumea pe care ei o creaza cu atata maiestrie impreuna cu regizorul, impreuna cu staful tehnic si cu toti ceilalti care pun umarul pentru ca la final singurul regret cu care plec din sala e ca spectacolul s-a terminat si trebuie sa revenim la activitatile uzuale. '

Ar mai fi multe de povestit -despre clubul festivalului unde se aduna actorii,voluntarii ,presa si se discuta spectacolele zilei,despre aleea celebritatilor unde Tim Robbins a primit o stea,despre concertul de fado vazut si ascultat la Cetatea Cisnadioara,insa prefer sa ramana asa acest articol.
Doresc sa adresez felicitari tuturor celor implicati in festival - artisti de circ,actori,regizori,scenografi,organizatori,voluntari precum si celor din spatele scenei!
Sa ne vedem cu bine la FITS 2017!