summer_general300x250.jpg

camere foto

miercuri, 23 noiembrie 2016

ZIUA BLOGGERILOR - TEATRUL MASCA -NASTASIA - REGIA MIHAI MALAIMARE




      Ca in fiecare an s-a organizat la Teatrul Masca  ' Ziua Bloggerilor ' si recunosc ca e o atmosfera tare faina,te mai intilnesti cu oameni dragi ,mai discuti despre teatrul si despre cate luna si in stele.
     Am ajuns la Teatrul Masca si ma gandeam unde o sa stau pentru a prinde unghuri mai bune cand voi face fotografii,si deodata m-am transpus intr-o alta lume si asta deoarece in foayer lumea dansa,canta si surpriza cei care faceau aceste lucruri erau chiar actorii din distributie acompaniati de taraful de la Sarpele Rosu,si fiind sustinuti de catre Mitrita Dobre.




Lume multa,actorii din spectacol  fiind intr-o stransa legatura cu bloggerii-vorbind,dansand si transmitand o stare de bine.Pentru cateva minute am uitat unde ma aflam,ma transpusesem intr-o mahala de la marginea Bucurestiului.


Si a inceput spectacolul,in care un rol important in afara mimicii fetei e si corpul,si se vede ca au lucrat mult la acestea.Nu am sa povestesc despre spectacol pentru ca doresc sa descoperiti si sa va bucurati de fiecare scena in parte.Pot sa va spun ca in acest spectacol un rol deosebit il are scenografia ,costumele fiind bine  completate de lumina.Pe mine m-a fascinat foarte tare lumina,care e un  factor important in acest spectacol.


                      Am rugat patru actori saimi vorbeasca despre rolurile lor.Primul care a raspuns rugamintii mele -actorul Valentin Mihalache care interpreteaza un betiv.



Valentin Mihalache:
       Un lucru  pe care il spun pentru prima data,in spectacolul acesta eu sunt trecut 'Barbatul' , a fost o greseala amuzanta la croitorie unde in loc de 'Barbat '  au citit  'Barbital ',mi-a placut foarte mult acest nume si mi l-am insusit.Acest rol mi-a placut si pentru ca a trebuit sa joc un betiv,as pune mai degraba un alcoolic si mi s-a parut interesant pentru ca eu nu prea beau.Cand spun asta,ma refer la faptul ca beau foarte rar,inclusiv la petreceri unde ma duc cu masina si nu beau deloc.
        Am apelat la amintirile mele din copilarie ,eu copilarind in Pantelimon,pe la Piata Delfinului,iar in spatele blocului meu era cum se zicea odata tiganie,mahala.Lumea se distra,ca sa zic asa apasat,nuntile se petreceau in strada,erau cu lautari cu tambal.
       Am incercat sa imi aduc aminte cum era,intr-adevar erau femei si barbati beti care dansau cu pofta,de acolo am incercat sa iau tipologii de personaj si sa le aduc pe felul meu de a fi si asta a iesit,putea iesi mai bine sigur insa asa m-am priceput.
       Va asptept cu drag la spectacol!



     





















Un alt personaj mi s-a destainuit si ma refer la Niculina (pustoaica)rol  interpretat de Amalia Popa.




Pentru mine, intâlnirea cu Niculina a fost ca o frumoasa călătorie înapoi in adolescenta.
E jucăușa, e vesela, e vie! Are in ea un suflet pur și o inima calda. Vede in fata un viitor luminos și o viata mai buna decât cea din mahalaua in care trăiește acum.
Ionel e primul băiat de care se îndrăgostește și alături de care spera sa fie fericita toată viața. Doar ca, de multe ori, lucrurile nu se întâmpla așa cum ne dorim...
Și cea mai frumoasa amintire se poate transforma intr-o clipa intr-un regret amar...




                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Si actorul Eugen Fetescu ,interpretul lui Vulpasin mi-a destainuit cate ceva despre rolul sau.



Despre Vulpașin pot să vă spun că mi-a fost plăcut de greu să îl întruchipez. A fost o provocare mare pentru mine, deoarece ca text si fapte suntem pe unde total diferite.
Dar cu ajutorul regizorului am reusit sa-i inteleg si sa-i justific sentimentele,preocuparile,traseul care l-au adus la acesta disperare. Pentru asta a trebuit sa-l cunosc bine,pe el,perioada,anturajul,ritmul vietii,totul. Cateva replici cheie din piesa,cateva date din trilogia "Bariera" de G.M. Zamfirescu si multa atentie la desenul piesei si insiruirea actiunilor "aici si acum" (adica la repetitii) ,si asa ma apropiam de el ,suferinta frustrarile si durerile lui. Prins de fierbintelele dragostei,pe care nu este in stare sa o inteleaga,dornic si el de a-si schimba viata,de a se pune pe picioare de om gospodar,se agata de singura femeie care este demna de a fi iubita,sotie,mama,de Nastasia. Patima ii este si mai puternic aprinsa,atunci cand ea nu se lasa nici abordata,nici intimidata,cu o demnitate care pentru Vulpasin este o confirmare a alegerii corecte.
Palmele ei ii fac orgoliul sa sufere,dar si sa o doreasca si mai tare. Ea ajunge obsesia lui,singura sansa la o viata de om adevarat, puntea de la "câine" catre Om. Ajunge dispus sa faca orice pentru ea,sa fure,sa omoare,sa se sinucida. Totusi,insa, este un personaj față de care "sapte mahalale tremura de frica". Ceea ce pentru mine se traduce in "butoi de pulbere" cu fitilul scurt. L-ai suparat putin,fugi ca urmeaza explozia. De aici fatalitatea actiunilor. Un astfel de om e periculos asa cum e, iar personajul meu ajunge si convins ca daca nu e cu Nastasia,atunci deloc. Astfel devine un tip periculos,care nu mai are ce pierde.





                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 
     Un alt actor care a vorbit despre rolul sau Ionel (golan de mahala si admirator al lui Vulpasin)este Alex Floroiu.





'Ionel este o pușlama din Mahalaua Veseliei. Îl îndrăgesc și îl urăsc, totodată.
 Dacă eu însumi l-aș vedea ce îi face Niculinei, l-aș pocni de nu s-ar vedea. Urăsc bărbații care lovesc femeile. Urăsc oamenii care se hrănesc cu frica celor mai slabi decât ei.
 Îi urăsc pe cei dominatori, care vor să se impună fără a-i câștiga pe ceilalți. Am trăit într-o astfel de lume de când mă știu. Cu timpul, am învățat că așa stau lucrurile și că, până la urmă, supraviețuiește cel mai puternic.
Ionel nu e cel mai puternic din mahala, dar trece cu nonșalanță peste piedicile vieții. Tipul șmecher, fante romantic, tăvălește și bate fiecare femeie ce-i pică în brațe. Se gudură pe lângă cei puternici și îi dă deoparte pe cei care îi stau în cale. Nu se bagă acolo unde nu-i fierbe oala, dar caută oportunitatea la fiecare pas.
Prin urmare, cunosc foarte bine personajul și lumea pe care le înfățișez spectatorilor. Nu poți urî decât ceea ce cunoști foarte bine! Pe de altă parte, îl respect pe Ionel pentru că e capabil să se descurce în viață și să se comporte cu femeile cum nici Vulpașin nu-i în stare. 
Îl îndrăgesc pentru că spectatorii îl îndrăgesc. Are el ceva aparte și cred că i se datorează farmecului personal al actorului. Nu am apelat la tertipuri, nu am trișat în nici un fel, încercând să câștig simpatia publicului. Meritul cel mare i se datorează d-lui regizor Mălaimare, căci a avut încrederea și curajul de a mă distribui în în acest rol.
 Îi mulțumesc pentru libertatea artistică pe care mi-a oferit-o, direcționându-mă cu delicatețe către imaginea reprezentativă a personajului și a lumii în care el trăiește ! '





                                                                                                                                                           



























  Un spectacol tulburator ,pe care il recomand cu drag,si care o sa va determine sa veniti si la alte spectacole ale Teatrului Masca.Am sa va spun ca spectacolul s-a incheiat tot cu taraful de la Sarpele Rosu si cu un pahar de vin.A fost o placere ca la final sa ciocnim un pahar de vin cu Mihai MalaiMare si actorii care au facut parte din distributie.
 La final ,vreau sa prezint intreaga distributie precum si oamenii din spatele scenei fara de care nici un spectacol nu ar straluci.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Distributia:
Cristina Panait –Nastasia
Eugen Fetescu – Vulpașin
Robert Poiană – Luca
Alina Crăiță – Safta
Maria Panainte – Paraschiva
Laura Dumitrașcu –Vecina
Valentin Mihalache – Soțul vecinei
Amalia Popa –Niculina
Alex Floroiu – Ionel
Alina Bondoc – Domnica
Cristiana Savu – Sultana
Mădălin Mladinovici – Tănăsica
Mihai Mălaimare – Lăutarul

Realizatori:
Regia: Mihai Mălaimare
Asistent regie: Valentin Mihalache
Decor: Puiu Antemir
Costume: Oana Drăghici
Muzica: Răzvan Alexandru Diaconu
Coregrafie: Mirela Simniceanu
Lupte scenice: Ioan Albu
Instrumente: Aurel Buga






                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         
                                                                                                                                                                                                                                                                                             
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     
                                        Felicitari tuturor si mult succes!



joi, 10 noiembrie 2016

Tudor Costin Sicomas






        Azi voi vorbi si povesti despre regizorul Tudor Costin Sicomas pe care l-am cunoscut fireste intr-o sala de teatru.Tudor impreuna cu citiva prieteni a fondat un mic teatru,avand denumirea de 'Teatrul de Pica '
Va recomand cu mare drag spectacolele lui,deoarece sunt foarte bune,nici un spectacol nu seamana unul cu altul si va aduc multa bunadispozitie .La spectacolele sale e si light-designer,alteori  actor si alteori doar spectator.
 


Ceea ce mi-a placut la Tudor si echipa sa ,e faptul ca sunt mereu binedispusi ,pusi pe sotii si totodata foarte seriosi atunci cand vorbim de spectacolele lor.



Un lucru foarte important pe care vreau sa il mentionez ,e acela ca dupa spectacol poti vorbi cu ei,sa ii feliciti daca ti-au placut sau sa le spui ce nu ti-a placut,sau sa le spui cum ti-ai imaginat tu anumite scene si asta pentru ca ei sunt deschisi dialogului



Lui Tudor ii place mult ceea ce face,insa simte nevoia de a face si alte activitati,astfel el scrie in Revista Teatrala Radio,a realizat cateva filmulete live in care diseca foarte pertinent diverse evenimente din Bucuresti(pot fi gasite pe you tube)


Si pentru ca ii place sa surprinda publicul de fiecare data,la vernisajul expozitiei fotoclubului Close-Up' Bucuresti -Micul Paris ' a fost fantastic avand un mic recital  cu o sceneta de  I.L.Caragiale - D'ale lui Mitica.S-a potrivit perfect in aceasta atmosfera si dovada stau zecile de fotografii facute lui Tudor la aceasta expozitie.



L-am rugat pe Tudor sa imi raspunda la cateva intrebari...

  1.Ce te-a determinat sa alegi drumul catre teatru?

      Oh, intrebarea e pe cat de simpla, pe atat de grea. 
      Cred ca de mic am fost atras de lumea scenei. Si aici nu ma refer doar la teatru, ci la arta, in general. Facand pian din copilarie, am fost obisnuit sa urc pe o scena, in fata unui public si sa “ma produc”. Asa ca tracul a disparut de timpuriu. 
     Si uite asa, usor usor, am inceput sa ma indragostesc de sentimentul unic de a fi acolo sus, in fata tuturor. Apoi, cu timpul, am realizat ca e mare nevoie ca un om de teatru sa aiba o pregatire teoretica temeinica. 
   Si iac-asa am descoperit teatrologia, pe care am studiat-o cu placere. 
Dupa care, am inceput sa imbin stiinta teoretica cu practica. Asa ca acum fac si cronica teatrala si putina actorie, si putina coordonare scenica (nu indraznesc sa o numesc regie) si chiar si scenaristica. Imi place, cu alte cuvinte, sa fiu un artist complet. Cat de complex sunt, asta ramane la latitudinea altora.


2.Daca ai avea posibilitatea sa dai timpul inapoi,ai alege tot acest drum?

   Bineinteles. Tot lumea artei ar fi cea in care m-as simti bine. 
Poate ca, pe alocuri, mi-as fi dorit sa studiez mai temeinic muzica. Dar, oricum, tot pe scena as alege sa fiu. Si, de ce nu, poate ca in timp o sa imi perfectionez si alte laturi.



3.Spune-mi te rog cum crezi ca vor fi spectacolele de teatru peste 10 ani?

       Hmmm… Din nou ma pui in dificultate. 
      Teatrul este un organism viu. In continua schimbare. Imi place sa cred ca, odata cu schimbarile
  de tot felul (tehnologice, religioase, sociale), teatrul va urma si el aceste metamorfoze si le va include. 
      Nu vreau sa cred ca teatrul viitorului va fi tributar conservatorismului. Teatrul si arta, in general,     trebuie sa reflecte societatea si noutatile ei. Asa ca nu pot spune cum va arata exact teatrul peste 10     ani. Dar pot spera ca va ramane o oglinda a societatii.
     Si mai sper ca actorul sa redevina centrul atentiei si al preocuparilor teatrale.

                                                         

         
4.Sa faci o invitatie la teatru ,in general, de ce sa vina lumea la teatru.

     Invit toti iubitorii de frumos, dar si toti iubitorii de viata sa paseasca in teatru. Nu vreau si nu pot sa fac recomandari. Nu asta e scopul meu. 
     Fiecare om trebuie sa descopere propriile preferinte teatrale. Ca orice forma de arta, si teatrul este subiectiv. Asa ca orice ar fi, mergeti la teatru. 
    Va va ajuta sa deveniti mai buni, mai frumosi.
    Va va ajuta sa va (re)descoperiti.




5.Sa faci o invitatie la teatru - la spectacolele tale.

Acum imi pot permite sa fiu subiectiv si sa va arunc invitatia de a vedea spectacolele trupei “Teatrul de Picã”. Din simpla dorinta de a va oferi dumneavoastra un alt tip de teatru. Ceva ce inclina spre neconventional. Spectacolele noastre vorbesc despre aici si acum. Despre realitatea imediata. Avem spectacole-manifest, fie ele comedii sau drame. Asa ca va invit sa vizionati cele trei titluri pe care le avem in repertoriu: “Portrete I – Ceainaria”, “Portrete III – Purgatoriul” si “Ne dati ori nu ne dati”.             
                       


Adăugați o legendă

                                              


















Tudor va invita sa vedeti spectacolele lui,si pentru a va convinge ca tot ceea ce am spus aici e adevarat va prezint programul spectacolelor pentru urmatoarea perioada pentru a merge sa le vedeti.
(nu am trecut la toate ora si locatia pentru ca Tudor vrea sa ne tina putin in suspans si sa ii urmarim pagina de facebook pentru a afla aceste date)


17 Noiembrie  - Captiv in teatru ora 19.30 la Ceainaria Artea (Premiera)

26 Noiembrie  - Portrete III (Purgatoriul)

 8 Decembrie -Ne dati ori nu ne dati ?

11 Decembrie - Portrete I  la Ceainaria Urbana

17/18 Decembrie - Portrete II (Caragiale Variete) - Premiera